Futai si altele

Cateodata pur si simplu ai chef sa te futi! Toata lumea are senzatia aceasta, chiar daca este sau nu intr-o relatie. Nu ma refer la un futut ca cel cu care esti obisnuit sau chiar ti-a fost servit, nu chiar vorbesc de un futut cu trambite si atestat de regina. Dupa o zi aiurea, grea, palpitanta, obositoare pur si simplu vrei sa fii un animal diferit. Astazi as vreu sa fiu leopard, tu nu te-ai saturat sa fii caprioara? De unde atata incarcare, analiza si sinteza. Nevoi primare: hrana, adapost, sex. Astazi am mancat ceva dimineata, am baut cafea, am fumat, trag pentru un viitor mai bun, munca, facturi si la sfarsit ce sa vezi domnule trebuie dragoste. Nu, vreau sa ma fut si atat! Ca imi voi da seama de penibil, ca starile se vor amplifica, ca se va ajunge la o comunicare non-verbala, ca se va tipa si soaptele vor sparge timpane, aceasta vine doar ca o confirmare ca poate pasiunea se naste animalic vazand in cineva mereu altceva, dar intotdeauna aceeasi fiinta vie ce este langa tine.


Daca te futi prima data cu cineva, iar persoana respectiva este la fel de dezinhibata atunci ai sansa de a mai dori sa o vezi o seara. Si poate inca una si tot asa pana flacara se pierde sau nu! Cei care pierd flacara sunt cei care inseala sporturile olimpice. Sunt ambasadorii ce s-au impiedicat in apa in timp ce erau coplesiti de reusita lor. Nu poti sa ajungi fara apetit sexual, sa fii ca un serial de repeat, obosesti. Cel mai mult doare cand apar cuvintele azi nu am chef ca ... In momentul acela speri sa nu se mai repete. Poate o vei face si tu la randul tau si speri si tu la randul tau sa nu se mai repete. Pana la urma unul clacheaza. Unul s-a plictisit de celalalt si arunca cu farfuriile nespalate si cu discutiile neterminate in tot futaiul tau, ce acum iti vine sa il versi pe gat. Fiind oameni egoisti si superegoisti, ghici cine sufera si la revedere sex ? Corect, cel mai putin egoist care isi sacrifica animalul din el si devine un catelus domesticit. Catelul domesticit nu mai poate veghea la antilopa, iar aceasta se transforma in pisica. De aici nu trebuie sa mai zic ce se intampla, cred ? Intr-un final amandoi redevin pradatori, dar legea junglei spune ca doar unul este in varful lantului trofic: omul. Omul atunci se va opri, cel mai putin egoist se va uita in jur, se va minuna, va gandi, va cugeta si va gasi un alt om cu care isi va continua aventura.


Si pana la urma merita sexul atata oboseala? Da, clar da si da, pentru ca va veni vremea cand vei imbatrani frumos si nu vrei sa ai regrete ca nu ai ales cea mai buna partida din viata ta si ca acum nu te tine de mana de ziar si te soarbe din priviri in timp ce nepotii alearga.Reversul celui care ramane pradatorul ratat, lupul izgonit, este de a isi intemeia noua ratiune sexuala pe minciuni, frustrari si intr-un final toate ducand la dezamagiri. Ajungi sa te prostituezi crezand ca duci o viata pe care o vrei si ca esti cu cine vrei sa fii. Nu ai cum sa iti dai seama pe moment, deoarece sexul este o arma cu doua taisuri si daca il fentezi, el te va dobora. Asa ca celor care nu se fut si mai ales nu cu cine vor, opriti-va si cautati-va linistea, nu va mai grabiti, toti o facem. A si peste futai pune dragoste, afectiune, respect si deja ai cam batut limitele.

poze www.fuckyouverymuch.dk

Noapte si zi

Cand iti dai orarul peste cap si ziua de lucru devine noapte, iar noaptea ta este ziua altora de munca, te incearca stari diferite. Poti sa fii eliberat si sa te relaxezi in armonia pe care ti-o construiesti. Poti sa fii diferit, sa te simti special. Ai iesit din rand si asta se remarca in atitudinea ta. Poti sa creezi, sa te joci, sa te distrezi diferit. Nu ai responsabilitatile zilei curente. Reversul poate fi apasare, singuratate, griji. Noaptea devine o inchisoare, o camasa de forta din care nu poti iesi. Te poti simti parasit, abandonat, deconectat de la lume.

Sunt o persoana nocturna caruia ii place sa creada ca ziua trebuie sa puna in practica ce gandeste noaptea. Poti simti trecerea de la magia lunii la stralucirea soarelui. Este uneori ca si cum ti se da posibilitatea sa vezi viata din doua unghiuri luminate diferit, fara sa faci nimic. Noaptea aceasta si altele ce vor urma in urmatoarea perioada trebuie sa creez o lume, ca mai apoi ziua sa imi adun fortele si sa pot sa o realizez. Sa ii fac si pe altii sa creada in ideea mea. Uneori ma uit la luna si parca as vrea sa imi spuna: "Stai linistit, soarele imi este prieten bun si te va intelege. Iti va da energia necesara sa poti creste."

Imaginea ei

Cand suntem mici cautam imaginea mamei. Aceasta imagine ne ramane impregnata, pentru ca ea se apleaca sa ne hraneasca, sa ne ia in brate, sa ne opreasca din plans, ce mai sa ne salveze de intuneric. Crescand avem nevoie de acelasi sentiment si cautam fete, femei. Alergam prin baruri, strazi, petreceri, gratare, vacante ...si ne luptam sa identificam acelasi profil. Nu poti sa fii nebun sa cauti mereu un profil perfect ca al mamei sau ceea ce ai vrut tu de la o mama, dar se intampla sa gasesti extraordinar de mult in cineva pe parcursul vietii. Normal ca te vei arunca cu capul inainte fericit de descoperire, vei trai intens, vei iubi ca un nebun, insa maturizarea se face ca si in adolescenta: trebuie sa pleci. Acest lucru este bun si pentru mama (iubita), cat si pentru tine. Ai invatat sa nu iti fie frica de viata si sa vrei mai mult de la tine. Calatoria este una singulara de descoperire a individului. Acum se creaza progresul individual sau de ce nu esecul.

Intoarcerea acasa este una intensa pentru fiul ce a plecat in lume. Este o sarbatoare a reintregirii, a iubirii, a familiei. Intoarcerea iubitului este simtita ca o intregire. Iubita stie ca ea este singura, stie ca iubitul a renuntat la lume pentru ea, a renuntat din postura principala la mama sa. Ea este mai mult decat ce credea el despre lume. Ea devine universul lui, nu ii mai trebuie puncte de sprijin sa il mute, nu mai are de ce. Aceasta armonie a cuplului originar intregit il regasim in toate culturile ce practica fericirea impletita cu bunatatea.

Iubita va realiza si ea acelasi proces ca si iubitul ei. Suferinta ei este insa mult mai mare, pentru ca ea vrea o fericire perpetua pe care nu o poate avea. Uita din vedere ca exista un proces sa ajungi acolo. O autocunoastere intensa prin studiu, munca si imaginatie. Vor fi lasate mereu usi deschise pentru fericirea dorita eterna. Aceste usi vor fi intredeschise constant pentru a spune un lucru simplu: "Traiesc si imi este dor de tine. Astept odata sa se termine tot sa pot sa te strang in brate."

Acest ciclu este poate cel mai intens, mai frumos si mai sincer intre doi oameni ce nu sunt egoisti unul cu altul. Niste oameni ce se respecta, iubesc, indragesc.

Pentru o mama, iubita, prietena, confidenta ... pentru ce lupt in viata!

TU si mereu TU

Trebuie sa spun aceste lucruri, chiar trebuie. Nu stiu daca pot sa ma ridic la nivelul tau si sa pun pe "hartie" aceste sentimente, ganduri, trairi vreodata. Ai fost, esti si vei ramane cea mai importanta femeie din viata mea. Tot ce s-a intamplat cu mine de cand te-am cunoscut a avut in spate imaginea ta. Chiar daca aparentele au fost amestecate, tot timpul ai fost acolo. Este ca si cand oricat de mult ai vrea sa iti traiesti viata, stii ca elementul declansator din tine exista si este real.

Am mers pe drumul meu, mi-am trait viata, am iubit, am muncit, m-am distrat, dar tu ai fost mereu acolo. Sunt mai multe forme prin care poti sa iubesti pe cineva, pe tine te-am iubit la un mod primar de neinteles cu o ratiune pamanteasca. Poate din cauza ta am invatat sa iubesc, am invatat sa fiu mai bun. Tu m-ai invatat sa iubesc femeile si oamenii, tu mi-ai aratat ca exista ceva bun in fiecare. Tu m-ai invatat sa lupt pentru mine. Poate suna urat ca tu m-ai invatat sa iubesc alti oameni, dar stii ca am facut asta ca sa pot sa fiu ce vroiai tu sa fiu. Am incercat, am fugit, m-am ascuns, am trait povestile mele, dar niciodata nu existau intrigi, ci era o mare desfasurare de evenimente.


Ai apasat un buton de implozii interne ce ma ghideaza si pe care incerc mereu sa le urmaresc. Iti multumesc pentru acest lucru si pentru a mia oara imi cer scuze ca am fost prea imatur, prea las sa suport presiunea varstei, presiunea profesionala si am plecat. Sper sa fii luat decizia buna, dar timpul imi demonstreaza ca am fost doar un las in fata unor lucruri adevarate, sincere.

Vreau timp, cred ca si tu la fel, dar timpul are un pret. Si eu vreau sa ies la mal, chiar vreau sa ies. Vreau sa gresesc mereu cu tine, vreau sa vin cu tine. Chiar vreau sa omor timpul pentru noi. Voi reusi, vei reusi si cred ca ne va duce valul acolo unde trebuia sa fim demult.
link link2

Masina pe avarie

Imi vine sa tip, dar ma abtin pentru ca stiu ca nu rezolv nimic. Cunosc teoria, stiu ca trebuie sa ma ridic orice s-ar intampla si sa merg spre soare, dar exista acest ... "dar". Aceasta incarcatura emotionala ma apasa si uneori ma opreste in loc ca si cum creierul ar fi blocat pe o amintire pusa pe "repeat". Raman acolo pentru o vreme fara sa ma intereseze nimic, iar imaginile zboara ca si cum as retrai tot. Ma comport de neinteles pentru mine si cei din jurul meu. Sunt coplesit si ma las strivit fara ca politistul gandurilor mele sa poata face ceva. Este ca si cum l-as concedia fara explicatii. M-am privit in oglinda si aveam privirea unui om ratacit ce nu mai intelege nimic. Arat exact ca cei de care ma feresc. Ma feresc de mine!

Ceva din mine lipseste si parca fara acea bucata sunt ca un motor ce merge o anumita perioada si te lasa in mijlocul drumului. Sunt o masina ruginita ce urca Transfagarasanul facand popas dupa popas, pentru ca altfel motorul ar claca si as ramane blocat in pustiu. Drumul este greu, panta abrupta, popasurile multe, traficul alert. Nimeni nu se opreste pentru ca vad doar un om ce s-a oprit la o tigara. Cei ce au curiozitatea de a te intreba ceva nu isi permit luxul de a pierde timpul cu atat de multe popasuri. Poti doar sa iti imaginezi ca vei ajunge sus. Poti sa iti forjezi motorul in anumiti parametrii, pe care speri sa ii cunosti.

Este luni si vreau sa cred ca este doar atat!

O casa sau doar o experienta ?

Ma plimb printr-o natura antropizata aranjata parca special pentru a satisface nevoile de eliberare a tensiunii citadine. Pare pustiu, dar nu este. Doi cai frumosi, puternici ce isi plimba companionii apar in campul meu vizual. Peste ceva timp un caine adulmeca poteca, parca pentru a face plimbarea stapanilor mai sigura. O turma de oi arunca bulinele albe de lana pe o pajiste verde vegheata de falnici arbori. La marginea acestui refugiu gasesti un helesteu si un teren de fotbal. Casele stau ascunse de jur imprejurul vegetatiei lasand sa se vada siluetele lor discret.Sunt fascinat si parca ma transpun intr-o alta lume, dar una care totusi traieste langa mine.

Care este pretul unui astfel de loc? Ce trebuie sa sacrifici sa fii parte a acestei lumi zi de zi? Energia acestui loc urban pana la urma are clar un pret ridicat.Totusi parca am mai vazut astfel de locuri, dar nu intr-o aglomeratie urbana atat de mare. Deodata ma opresc! Eu aici traiesc, acest loc poate sa devina parte a rutinei mele. Da, este un pret mare, prea mare! Lucrurile de baza sunt nepretuite, nu se explica, ci se simt. Si totusi nepretuirea in lumea de azi are un pret.

Vreau sa merg cu bunicul meu pe aceasta poteca si sa imi dea sfaturi de viata, sa imi zica povesti, ca mai apoi sa imi spuna barbateste ca ma invita la o bere, dar repede ca ne asteapta bunica cu masa. As vrea sa vad expresia pe fata parintilor dupa o plimbare romantica prin verdeata. Cand ratacesc aiurea dupa ce mi-am incarcat bateriile, sa zaresc in departare o luminita sa stiu ca acolo cineva nu poate adormi pana nu aude usa de la intrare. Sa ma intrec cu fratele meu ca doi haiduci calare in galop. Este prea mult sa zic ca as ridica zmeul cu cei mici pe aceste pajisti. Ca mi-as astepta prietenii la provocarea saptamanii de fotbal, in care nimeni nu castiga sau pierde.

Pot parea ipocrit, banal, melancolic, dar sincer nu ma intereseaza. Atata timp cat acest loc ma incarca cu energie pozitiva, cu ganduri constructive, oare nu este de ajuns? Cred ca am obosit prea mult sa mai caut defectele unei reusite urbanistice. Vreau doar sa ma bucur de liniste si sa fiu acasa. Oare aici sa fie? Vreau o bucatica din aceasta lume, ca mai apoi tot ea sa imi dea puterea sa descopar si altele. Da, vreau acest loc in viata mea.

O bula speciala de nebuni

Sa lasi nebunul,copilul din tine sa iasa la suprafata este poate cel mai sanatos lucru uneori. Trebuie sa il hranesti si sa ii dai ce vrea. Trebuie sa ii satisfaci mofturile si orice tampenie ce ii vine in cap. Daca vrea la barul din gura plajei dupa after asta trebuie sa faci. Nu trebuie sa il lasi sa moara, pentru ca el iti da energia sa faci ce vrei. El te trezeste dimineata urmatoare sa faci lucrurile de om mare.

Nebunul din mine vrea sa simta agitatia, showul, entertainmentul, linistea, detasarea, relaxarea, meditatia. Este un agitator pacifist. Trebuie sa il las sa se exteriorizeze pentru ca tot el imi da miscarea browniana de care am nevoie.

Nu trebuie sa ne fie frica de cine suntem. Nu trebuie sa ne cenzuram pentru altii. Exteriorizarea leaga lumea, conecteaza oameni ce nu aveau sansa sa se cunoasca. Pune totul in miscare in proiecte mari. Pentru ca fiecare stie ce vrea. Cum s-ar mai lega prietenii, iubiri daca nu atunci cand lasi masca jos si esti tu.

Vreau sa vad vaporul cum pleaca la drum cu cei ce au tras linia si au zis pana aici. Sa vad oameni fericiti carora le iese si inainte si dupa, iar acolo sunt ei. Vreau sa vad boemii in lounge cum pun la cale epopei.

Vreau lumea ce are curajul sa iasa din bula si sa isi faca o bula mai frumoasa. O bula speciala diferita de bula mare si gri prin care nu intra soarele decat in prime time.

Pentru o amintire, pentru un sentiment

Soneria se aude! Nu ma ridic, stiu ca nu este pentru mine. Am avut dreptate si admir in continuare lumina diminetii cum imi invadeaza ochii intre deschisi. Suna si alarma! Nu vreau sa ma ridic, nu vreau. Nu vreau sa imi mai aduc aminte de ea. Orice gand ce il am zboara incet catre aceeasi ochi, aceeasi poveste. Nu am nimic care sa imi aduca aminte, dar totusi orice imi aduce aminte. Nu merita atat de mult, chiar nu merita. M-a desfiintat intre paranteze. M-a simplificat prin operatii matematice si nu am mai ramas un intreg. A ales calea usoara si sincer ma asteptam sa se intample aceasta, dar nu ma asteptam sa mearga pe calea usoara a rusinii de sine. Cand vezi bunatatea dintr-un om speri totusi ca acele lucruri gri sa nu iasa la iveala, sa nu te loveasca, sa nu te atinga ca mai apoi sa te darame intr-un punct fara nici un reper.

Ultimele luni impreuna au fost niste zile ploiase si reci de toamna in care speram sa vad soarele. Fugeam dupa armonia sarbatorilor sa simt sangele cald si privirea sincera. Nu o mai gaseam, parca disparuse. Cautam amintiri si parca traiam ancorat intr-un trecut deliric. Ceva lipsea, ceva nu se lega! Patul era imens si nu era un loc de detasare, relaxare, placere, ci un morman de ganduri si intrebari. Ne distantam si stiam amandoi acest lucru.

Cum ai putut sa stai langa mine atatea nopti si sa nu vrei sa fii acolo? De ce m-ai pedepsit atat de mult pentru ceea ce tu vroiai sa faci si nu aveai puterea? Cand ai plecat ai zis sa nu te conduc ca sa nu vad cat de slaba esti si ce alegeri de om simplu poti sa faci? Cum poti sa schimbi oamenii ca la o casa valutara?

Da te-am iubit mult si inca mai este ceva acolo. Este o amintire a unei femei ce am iubit-o. Pe tine asa cum esti nu te vreau esti altceva. Esti un caracter de telenovele amestecat intr-un video de top chart. Ai revenit pe pamant intre lucrurile superficiale. Imi este frica sa nu te pierzi de tot. Stiu ca este vina mea, stiu acest lucru, pentru ca puteam sa previn totul. Dar cum poti sa previ cand iubesti? Nu poti si pur si simplu mergi pe acel drum. Citatele tale spuneau ca trebuie sa te bucuri de drum. Minciuni pentru ca nu de drumul nostru vorbeai ci de al tau.

Vreau sa desfiintez ceea ce ai ajuns, nu ceea ce ai fost pana acolo. Intersectia in care ai ajuns te-a surprins, speriat si ai luat-o pe o alee plina de lumini si minciuni. Imi este dor de acei ochi sinceri, nu de cei ce nu ma puteau privi. Cei care nici sa ma minta nu mai stiau. Acei ochi s-au pierdut si incet, incet se vor pierde de tot. Vei ramane o amintire, vei fi un colt de exaltare si descurajare, vei ajunge un capitol.

Nu o sa poti fugi niciodata de tine, chiar daca pe mine m-ai lasat departe in gandurile mele. Nu eu am fost problema, ci tu! Pot sa recunosc multe lucruri urate ce as vrea sa le sterg, dar niciodata nu ma poti invinovati ca nu te-am iubit, ca nu te-am inteles si nu te-am sustinut. Da stiu ca vroiai sa le faci singura, dar le-ai inceput cu mine, le-ai continuat cu mine, ca intr-un tarziu sa abandonezi. Orice om face greseli, dar ale tale au fost rautati zilnice, frustrari canalizate inventate. Am indurat, cat poate sa indure un om care iubeste, dar exista o limita si ai depasit-o. Ai vrut sa o depasesti ca sa ma faci sa sufar. Ai vrut sa ma vezi cum iti cersesc iubirea. Niciodata nu am cersit-o, ci doar am incercat sa te aduc langa mine. Nu s-a putut pentru ca ai ales alt tricou de noapte!

Nu ma chinui tu cea care esti acum, un om fara directie, fara sentimente, ce se minte pe ea ca sa traiasca, ci ma chinuie povestea frumoasa dintre noi ce a fost demult si ce ar fi putut fi. Tu cea de acum esti altceva. Nu recunosc nimic in tine acum. Esti patata si fara viata.

Numele tau nu imi zice nimic! In schimb imi este dor sa te alint cum numai eu iti ziceam. Pacat ca acea femeie a murit, pacat pentru cea din prezent.

follow link