Ma semnez Catalin Cocos

Pe ganduri

2011-12-30T20:30:00.006+02:00

Sunt inapoi la scris. Sunt departe, dar totusi in acelasi loc. Ce s-a schimbat? Nimic sau poate s-au schimbat multe.

Sunt un om al pamantului ce trebuie sa se piarda in lume si sa lase o urma de autenticitate. Incerc si nu imi iese, momentan. Poate trebuie sa suferi ca sa intelegi? Suferinta este o forma milenara de transformare, de intelegere! Oare de ce vreau sa sufar? Ca sa pot intelege lucrurile mai bine, sa stiu cine sunt, sa nu trec prin viata ca un produs?

Intrebari, multe intrebari! Ma uit la raspunsurile pe care le gaseam anterior. Sunt vagi, urbane si tin prea putin de o realizare personala. Pot spune chiar ca sunt doar franturi prea mici ale unui puzzle. De ce trebuie sa stii cine esti si de ce trebuie sa suferi pentru a afla? Pentru a nu te minti pe tine, zic eu. Pentru ca daca o iei pe ocolite vei sti in sinea ta si nu ti-o vei putea ierta.

Sunt un roman ce vrea sa traiasca intr-o lume globalizata! Sunt un om ce isi cauta calea fara sa se ascunda dupa poze si realizari marunte. Nu sunt generatia facebook, dar il folosesc. Exilul este o forma de a te cunoaste, de a vedea dincolo. Simt ca pot sa aduc contributia mea, dar mereu parca imi scapa ceva. Parca sunt cu un pas in urma sau prea in fata. Parca nu ma sincronizez. Vreau prea mult si chiar daca urmez pasii vad piedicile. Cum poti aduge ceva din tine la acest mix daca nu esti lasat? Ba esti lasat, dar ai un anumit tipar ce trebuie sa il urmaresti.

Cum poti multumi pe toti, dar tu sa fii nemultumit, iar mai apoi sa te revolti si sa vrei si tu sa fii inteles, ramanad tot neinteles. Poate dorinta si suferinta pot naste invingatori sau monstrii? Eu ce voi deveni?

Mereu am spus ca se poate mai mult si toti imi spuneau ca sunt nebun si sa stau la locul meu. Da, se poate! Da, pentru asta sufera si altii! Dar cei care raman langa tine vor parcurge aceeasi calatorie ca si tine si se vor descoperi, isi vor urma visele. Ce se intampla cu cei care clacheaza si zic pana aici ?! Devin bucati de istorie. Imi zic bucati, dar eu vad un intreg. Un intreg de bucati, iar intregul esti tu! Dureros, dar asa este realitatea.

Ma uit in gol si iarasi devin neputincios in fata obstacolelor. Ma simt mic ca si cum cineva ar vrea sa ma vad asa. Dar cand ai un tel in viata mai conteaza cum te simti? Numai daca iese esti apreciat si pe nimeni nu va interesa cum, dar te vor invidia. De ce nu esti invidiat in timpul procesului? De ce un doctor nu este invidiat cand invata, ci doar cand se fac diferentierile sociale? Pentru ca vorba satului respecta realizarile si nu procesul pana atunci cand realizezi ceva. Cei care vad tot procesul sunt cativa si sunt cei cu care te poti aduna.

Acolo unde euforia dragostei nu este, se va asterne nebunia creatiei. Dar si creatia ca sa se nasca trebuie sa porneasca tot dintr-o dragoste. Un paradox ce ne pune intre paranteze si ne invata ca oricat fugim de noi, cineva tot ne va gasi. Sper !

DE CE nu mai pot scrie

2010-03-03T07:16:00.002+02:00

Recunosc ca nu mai pot scrie de o anumita perioada datorita unei persoane ce a aparut in viata mea. A aparut si mie a inceput sa imi fie foarte greu sa mai comunic atat de liber, sa imi pun cuvintele pe "hartie". Cred ca este genul de blocaj ce se intampla datorita unei frici de ati dezvalui intimitatea ce acum nu mai este una celibatara. Intrebarea care imi vine in cap este insa alta : Puteam sa scriu despre multe altele ? Corect, insa cred ca eu ma raportez la ceea ce mi se intampla in imediata traire prin acest blog.

Am intalnit o fata extraordinara ce mi-a schimbat putin ritmul, mi-a deschis noi orizonturi. Public nu pot spune mai mult despre ea, deoarece acest aspect ar putea afecta intimitatea de cuplu. Normal ca sunt si bune si rele, dar acestea le rezolvam noi. Noi decidem in ce directie sa mergem, ce sa facem. Suntem liberi sa decidem!

Degetele se misca pe tastatura si incep sa imi zboare ganduri. Unul dintre ele este iarna ce se duce incet, incet si lasa loc primaverii. Astept soarele ! Vreau sa scap de pereti, taxiuri si spatii inchise, vreau aer si soare. Vreau sa zburd, am fost prea mult captivul termometrului.

Da parca incep si eu sa scriu. Este un pas ! As mai preciza ca sunt cum nu se poate mai chinuit intre ceea ce vreau si intre ceea ce fac. Uneori sunt incidente ! Incerc sa gasesc cat mai multe incidente ca mai apoi cand se fac bilanturile sa imi dau seama ca aceste framantari sunt doar niste trairi intense pentru a scoate ceea ce este mai bun din mine si situatiile cu care ma intalnesc. Oamenii sunt flamanzi si avizi de putere, nu au o directie clara si orasul acesta le accentueaza si mai mult starea. Nu ii linisteste cineva ? Sunt prea multi si cand dau navala peste tine trebuie sa le faci fata sau sa ii ocolesti. Le fac pe amandoua, dar ma mai si infig in ei si ma consuma, ma consuma ... Chiar mi-ar trebui o vacanta daca stau bine si ma gandesc. Oare unde as pleca cu fata mea ? Stiu, sa fie cald, liniste, peisaje luxuriante, dar aproape de agitatie, insa nu una tipic damboviteana. Cautam si poate vom gasi.

De ce lucrurile trebuie sa iti iasa ?

2010-01-04T01:39:00.004+02:00

Ca sa poti zburda liber si sa zambesti. Ce inseamna sa iti iasa? O definitie simpla ar fi sa fii castigator, alta mai complicata : sa iti atingi cat mai multe obiective, ca bilantul actiunilor tale raportate la rezultate sa creeze un profit; profitul poate fi financiar, afectiv, profesional s.a. Profit financiar inteleg, dar afectiv? Da, afectiv pentru ca una este sa alergi dupa imbratisari, chiar daca o sa ai parte de ele si alta este sa investesti timp si sentimente in ceva ce construiesti. Sa spunem ca afectiv sunt subiectiv. Mi-o iert este normal, sunt ale mele! Profitul profesional l-as traduce printr-o vasta experienta acumulata intr-un termen scurt. Acum trebuie sa am capacitate sa disec, sa analizez si sa trag invataminte inainte de a actiona. Financiar nu s-au schimbat multe, dar traim vremuri de tranzitie, cat si de constructie in cazul meu mai concret. Linia pe care as vrea sa o trag imaginar ar fi una simpla: mi-am trait viata pe zile cu bune si rele. Le-am luat pe toate ca atare si am invatat din toate. Nu m-am lasat coplesit de fluxul de stimuli externi, ci i-am luat ca atare invatand din fiecare ceva. Aventura vietii pe zile trebuie tratata cu zambet si eleganta gentelmanului. Imi place camasa calcata la fel de mult ca tricoul colorat, dar cel mai important este ca eu cred ca stiu cand sa le port.

Am luat un tren ce a plecat dintr-o gara. Nu stiu unde duce acest tren, nu stiu cat de departe ajunge. Am uitat sa ma uit la gara finala, dar stiu primele statii si am o vaga banuiala asupra destinatiei. Oricum imi place acest traseu. Astept cu nerabdare urmatoarii calatori ce se vor perinda si imi vor povesti putin din viata lor. Vreau sa admir peisajele si sa zambesc la stele si la soare.

Bed beat

2009-11-10T03:41:00.007+02:00

Si doarme in pat goala. Nu o vad bine, este intunecat. Poate fi oricine. Oricum este oricine vrei tu sa fie pentru o noapte. Stii cum o cheama, dar nu ii spui numele. O lasi sa tipe si o saruti. Acum doarme, tu fumezi, esti plin de adrenalina. Maine o iei de la capat sa te lupti. Ai tras putin pe margine. Si ea la fel. Ce este rau in asta ? Nu te mai lua dupa altii. Ei nu stiu. Stim doar "noi" doi. Tu care stai intinsa si dormi ca un prunc dupa ce ai plas o noapte intreaga. Ai plans cu ochii mari. Nu este prima oara se vedea in privirea ta. Este secretul tau pe care eu il divulg. Da, iti place! O sa vrei si maine si in toate zilele in care ritmul nebun iti intra in sange. Simti si nu te mai poti opri. Este bine! Parca ne-am mai intalnit demult. Sa fi fost tot tu ? Nu mai conteaza. Tu dormi. Eu scriu mereu ca sa ramana scris. Acum o iubesc pentru felul ei de a fi. Maine o sa iubesc seara. Poimaine o iau de la capat. IMI PLACE SA IUBESC.

Into

2009-11-10T03:03:00.010+02:00

Observ prin geam ca mai exista si alte lucruri in afara de stressul in care ma zbat zi de zi. Sunt copaci, pajisti, case ce scot fum, sunt oameni la fel de surprinsi ca si mine care le admira. S-au oprit pentru o secunda, un minut, poate mai mult si admira. Da nu este chiar asa de rau pe cat credeam mai devreme. Este ceva care ne face sa mai si simtim. Simt ca aseara am fost un prost facand scenarii si am uitat sa traiesc viata pe zile. Am fost surprins de un parculet acum o luna si m-am oprit in loc admirand forfota celor mici si calmul batranilor pe banci contemplandu-i. Acum ma uit la o tipa draguta blonda. Sta in fata mea. Daca ar fi sa ma iau dupa sfatul femeilor agresate verbal de idioti ar trebui sa ma uit doar pe geam. Dar si ea s-a uitat pe geam si cred ca are nevoie sa spuna cuiva ce a vazut, altfel nu ar mai avea castile pe urechi ascunzandu-se intr-o stare imprimata de note si cuvinte. Starea de izolare in marea masa de oameni si trairea sentimentelor vizuale ce ne lovesc in intimitatea irisului este un egoism si o pierdere. Stoparea sentimentelor de atractiei pe care le simtim fata de niste persoane pot fi considerate furturi de trairi.

A fost o vremea..., o sa spunem mereu. Nu este corect pentru tine.Pierzi timp si timpul costa. Te costa mult pentru ca te enervezi, imbatranesti, ramai mai singur, pierzi bani. Pierzi in fiecare zi in care nu te bucuri de ce ai, nu incerci sa faci mai mult si nu iti pui capul in functiune, iar sentimentele sa le faci sa tresalte.

Legat de blonde: Iubim prea mult femeile ca sa nu le consumam ca pe un fresh rece pe plaja, savurand pulpa si cochetand cu ornamentele. Orice femeie are o poveste si merita ascultata traind alta. Va iubim pe toate le fel cand ne stimulati simturile. Va iubim si la un moment dat alegem una din voi. Cand alegem ? Cand se nimereste. Si voi faceti la fel.

R-M R

2009-10-18T21:19:00.013+03:00

O sa scriu despre tine. De ce ? Simplu pentru ca vreau sa te fac publica. Vreau sa ramana scris ceea ce eu am doar in cap. M-ai surprins si m-ai lasat asa. Am ramas cu zambetul pe buze, dar acesta se sterge incet, incet cu cat distanta este mai mare si eu nu te vad. Am ramas cu un numar de telefon. Un cod prin care putem lua legatura. Este prea putin, dar uneori este bine si atat. Nu, nu este. O sa te gasesc! Nu sunt melodramatic, dar realitatea ma contrazice. "She drives me crazy" este melodia potrivita. Mi s-a mai intamplat odata si praful s-a asternut. Rutina zilnica a ascuns chipul in multimea de chipuri. De data aceasta nu o sa mai fac la fel. Nu vreau sa ramai o amintire. Si o sa ma lupt pentru asta.

Nu iti cunosc viata, nu stiu aproape nimic despre tine, dar coincidentele, trairile si emotiile ma fac sa zic ca te stiu, ca am mai trecut pe langa tine si ne-am ratat la o secunda distanta. Ai tu ceva anume si acel ceva vreau sa il simt in intimitatea ta. Stiu ca nu toate se pot planifica, nu toate ies cum vrei, dar nu poti nici sa le lasi sa treaca pe langa tina ca si cum nimic nu s-a intamplat. Nu! Ma incapatanez si vreau sa iti stiu povestea. Cum am zis nu conteaza restul. Da, am facut multe greseli. Poate trebuia sa iau atitudine mai devreme, poate trebuia sa...Dupa acest post o sa pornesc o mica cruciada, ce poate tine ca in povestile medievale, dar nu conteaza. Daca asa trebuie, asa o sa fac.

Dupa cum ti-am spus nu esti numai "una cu dar" ai si un nume pe care vreau sa il rostesc atunci cand am terminat de facut cafeaua dimineata. Si daca cineva iti va taia cauciucurile o sa puna altele la loc. Daca amintirile gonesc acum furibund pe autostrada ta, le voi trage pe dreapta sa se odihneasca si noi ne vom continua excursia.

Deja alerg si " I have a feeling that tonight ( and every night )gone be a good night"
pentru ca de acum nu am cum sa mai dau inapoi. Asteapta-ma si voi veni.

Guan-tana-mera

2009-10-18T08:03:00.000+03:00

Guantanamera
Hey yo I'm standing at the bar with a, Cuban cigar
Guajila, Guantanamera
Hey, yo, I think she's eyeing me from afar
Guan-tana-mera...
Guajila Guan-tana-mera...

Cei ce aud aceeasi muzica

2009-10-18T07:00:00.006+03:00

Cum se numesc oamenii pe care ii simti ca asculta aceeasi muzica ca si tine? Cei pe care ii simti ca se misca intr-o directie comuna. Ce ii diferentiaza fata de ceilalti? Sa fie ambitia, educatia, aspiratiile, feelingurile, coincidentele, nebunia sau pur si simplu felul lor de a fi. Ce ii uneste, dar si mai important ce ii indeparteaza si uneori ii face cei mai mari dusmani. Digerand putin cred ca este vorba de independenta unicitatii in grupul in care activeaza. Au nevoie doar sa stie ca mai exista si altii, ca sunt acolo, dar nu langa ei. Apropierea a doi indivizi de genul acesta creeaza un tot ce poate duce la schimbari. Dar schimbarile si asocierile se pot realiza prin negociere, prin a lasa de la tine. Este greu sa lasi cand iti propui sa fii unic si sa mergi pe drumul tau. Asocierea insa observata si exploatata dupa cum am zis poate da nastere de fapt la cautarea initiala: explozia reusitei ce este garantata prin simpla sa aparitie.

Unii ratacesc toata viata in cautarea afacerii perfecte, cand de fapt este asocierea ideala. Altii catre iubirea implinita, cand de fapt este intersectia ta cu tine incidenta intr-un singur punct, restul fiind doar o urmarire a androginului ce nu se realizeaza niciodata, dar care este mereu langa tine. Cei ce aud muzica au multe in comun, dar uneori sunt atat de egoisti si speriati incat refuza intalnirea. Acestia sunt aceeia ce nu au curaj sa finalizeze. Au curaj doar sa incerce, sa experimenteze si raman mereu cu golul podiumului, cu golul neimplinirii si somnului nelinistit.

Poti sa simti muzica, poti sa traiesti, poti sa construiesti, poti sa iubesti, poti sa daca te lupti, vrei, iti doresti si daca mai ales stii cand sa spui de acum inainte merg la drum cu acesti oameni pentru ca ...

69

2009-09-20T02:35:00.008+03:00

Prima oara cand aniversez ceva fara sens. Merge! 69 este un brand si trebuie sarbatorit. 69 este o pozitie sexuala, normal toti ne gandim la asta. Numarul 69 este singurul ce isi realizeaza un echilibru intre cifre. Le uneste, le apropie, le tine in echilibru. Un Yin si Yang in matematica. Un numar si un simbol.

Nu stiu de ce vad acest numar diferit acum? Cinci minute mai devreme nu insemna nimic. Doar il aveam in subcontient frumos plantat de masinile de comunicare in masa. M-am apucat sa scriu pentru ca am o stare extraordianara. Simt muzica cum trece prin mine. Inteleg ceea ce altii inteleg daca se chinuie cu diverse substante. Am reusit sa ajung pana pe acea plaja, cum imi spunea un prieten. Da sunt pe plaja, scriu, ascult muzica si descopar cu surprindere numarul 69. Descopar ca picatura de apa exista pe mine, ca muzica ma atinge, ca vantul ma mangaie, ca observ si traiesc in acelasi timp. Ma las purtat si parca zbor. Las totul sa treaca prin mine. Cred ca sunt intr-un moment de echilibru. Poate de aceea mi-a fost aruncat in ochi acest 69.

Acum cateva zile am descoperit 101,303 si 5. Toate au conexiune puternica intre ele. De curand mi s-a spus sa nu uit din vedere 109 si ca locuiesc la 109. Simbolistica ma duce mereu spre 10,11 si 12. Cele trei numere consecutive in jurul carora mi-am construit un sistem. Sa nu uitam 23 cu puterea sa absoluta si 13 superstitios in cultura moderna. Astazi imi este dat sa ma scald in 69. Sa fiu in echilibru cand haosul este la o usa distanta, la un telefon, la un mail. 0 m-a fascinat mereu, dar nu imi poate aduce zambetul pe buze. 0 este un vid incipient, un punct de referinta, un moment declansator, un mister fara forma si continut ce respira prin valoarea celorlalti. 69 are insa alta putere. Puterea de a hipnotiza lumea si a te pune deasupra ei sa o observi si sa o intelegi. 69 inseamna ca mergi pe drumul cel bun si la capat s-ar putea sa gasesti recompensa. Si sa nu uiti pe parcursul drumului sa zambesti, sa iubesti, sa fii om, sa te autodepasesti.

Echilibrul este rupt de inaintare, deoarece lucrurile se schimba radical. Ajungi la 70 compus din 7 si 0.Starea de echilibru este pierduta si trebuie iar sa te lupti pentru a o regasi. Atunci spun: Azi imi traiesc 69, maine o sa fiu pregatit sa lupt.

Plimbarea si blonda

2009-08-19T23:06:00.009+03:00

Astazi mi-am reamintit ca imi place sa ma plimb prin oras. Am plecat de la piata Presei Libere si am traversat parcul Herastrau. O discutie la telefon, cateva ganduri amestecate, oameni care se relaxau si se simteau bine. Eu ma plimbam detasat si incercam sa nu sesizez oamenii din jurul meu, ca de obicei. Ies din parc si ajung la Aviatorilor. Imi sare in ochi o tipa blonda, draguta. Era imbracata casual, avand o poseta jumatate alba si jumate multicolora, pe partea inferioara. Radarul meu se activeaza si incerc sa ma apropii de ea. Ajungem la semafor si traversam aproape in acelasi timp. Ii arunc o privire de uimire extrem de scurta.Sper ca nu m-a sesizat. Ea ramane la un bancomat sa scoata bani, iar eu imi continui traseul urcand incet pe Dorobanti. Drumul ma poarta catre piata Dorobanti, iar gandul imi zboara la televiziune, reclame, filme si altele de genul. Ajuns in piata sunt surprins de blonda de mai devreme. Ma depaseste si isi continua drumul. Trebuia sa punctez ca pentru a merge pe jos intre Aviatorilor si piata Dorobanti ai nevoie de aproximativ 15 minute. De mentionat ca nu intalnesti aproape pe nimeni pe strada la ora 8 pm. Revenind la blonda sunt surprins de coincidenta si am un sentiment ca si ei ii place sa mearga pe jos. Incerc sa intru cu ea in vorba intr-o zona mai populta langa Liceul Caragiale, dar ma lovesc de un zid de raceala si indiferenta totala, urmat de relica: " Cum imi vorbesti mie la persoana intai? " Sa sarim peste replica, dar de ce atat de multa raceala. Ok, nici o problema, imi cer scuze si imi continui traseul. Susrprinzator avem acelasi drum, desi nu ne dam seama. Inaintam amandoi pe Dorobanti catre piata Lahovari. La intersectia cu Iancu de Hunedoara nici nu o bag in seama, traversez si merg inaintea ei. In acel moment nu stiam daca este in spatele meu, dar as fi pus pariu ca este. Dupa aproximativ 5 minute ma depaseste. Nu mai inteleg nimic, deoarece eu merg foarte incet cand ma plimb, iar ea dupa cum observasem mai devreme are un pas alert. Cand trece pe langa mine, imi cer scuze inca odata si ii urez o seara placuta, tinand cont ca ii place sa se plimbe la fel cum imi place si mie.

Ajunsi in piata Lahovari ne intersectam iarasi, dar ne evitam reciproc in intersectie. In acel moment consider ca este destul de ciudat si merg mai incet decat normal, dar imi continui traseul meu trasat imaginar. Continui pe Magheru, pana la Universitate. Merg prin pasaj si ies spre Lipscani, pe langa ambasada Cehiei. Nu imi vine sa cred. Mereu este in fata mea la o distanta relativa. Exact pe unde vroiam eu sa o iau, pe acolo merge si ea. De la Universitate, incep sa pun pariuri pe unde ar merge. Curios si eu aleg acelasi drum, inainte de a vedea pe unde merge ea. In fata Bancii Nationala imi modific traseul creionat pentru a scapa de ea. Nu merita acest joc, nu merita. Nici macar nu ar intelege. Mi-a furat traseul, mi-a furat pasii, mi-a furat un zambet de a fi cunoscut pe cineva.

Ideea pentru care spun aceasta poveste este ca eu cap de maimuta, mergeam pe strada in Bucuresti, m-am "bagat inseama" cu o blonda, am urmarit-o si saracuta s-a speriat. La acestea ar trebui sa comletez ca acelasi traseu l-am facut de cateva ori cand stateam in nordul Bucurestiului si ca nu mi-a mai trecut prin cap sa am orice fel de relatie cu ea dupa acea replica. Coincidenta car m-a frapat a fost insa alta: de ce aveam acelasi traseu ( in cele mai mici detalii )?

Semnul de intrebare pe care vreau sa il ridic mai este unul: femeile din Bucuresti sunt atat de speriate daca vorbesti limba romana corect si incerci sa legi o conversatie pe strada, incat ar prefera un ugandez ratacit pe care sa il apere de ploaie. Nu spun ca nu am cunoscut si exceptii. Ba din contra si am avut relatii exceptionale cu ele, dar la general romancele au un pedestal dupa care cand coboara raman in pozitie culcat. Pacat pentru ca sunt niste femei frumoase care merita o conversatie, merita cateva minute si nu numai.Poate mai bine ne lasam de limbat pe trotuar si ne incarcam masina de femei si fugim in club. Asta este solutia!

Barbati si Fotbal / Femei si Flori, Fete, Filme sau Baieti

2009-08-13T07:09:00.005+03:00

Nu pot sa inteleg femeile.Pentru nimeni nu este nici o noutate, dar totusi eu ma mai chinui. Poate, poate inteleg o frantura. Nu mai vreau. Pierd timp pretios pe care as putea sa il folosesc in alta directie. Femeile sunt niste pastratori de secrete extraordinari in interiorul speciei lor. Cand crezi ca ai inteles ceva iti demonstreaza contrariul si iti dai seama ca faci parte dintr-un experiment.

Strategia este alta. La fel ca la Tom si Jerry. Cum mi-a venit ideea, nu vreau sa spun. Suna cam asa: nu ma intereseaza ce secrete ai tu, dar ma intereseaza sa devii curioasa ca as putea avea eu un secret.Si ale dracu am si multe. Aici am fost combatut de o femeie, normal, care mi-a zis: nu secretul in sine este arma, ci indiferenta. Opa, opa. Incep sa inteleg. Iar ma pacalesc. Adica secrete,mister, intrigi, indiferenta. Imi suna a comportament de femeie.Sansa de a intelege femeile ar fi sa fim femei. Asta nu ! Dar totusi exista barbati care spun ca inteleg femeile. Doar locuiesc cu ele, stau cu ele jumatate din timp. Nici aici nu este chiar asa. Realitatea spune ca nici ei nu inteleg, dar au fost atrasi in mrejele femei, care la un moment are nevoie de afectiunea masculului.

Sa recapitulam nu le putem descifra, dar ele ne lasa sa le devenim niste parteneri sclavi. Bun, sa zicem strangand din dinti.Dar mai sunt barbatii ce detin ei controlul si au totul in maini. Raspunsul femeilor este unanim: nu este adevarat! Este sansa pe care acestia o primesc din partea lor, a femeilor, sa se laude la alti masculi. Suntem niste soricei ce alearga catre branza, si branza are forme lascive. Unii se lauda cu cascaval, dar normal ca tot lactata este si aia. Si uite asa alergam ca prostii sperand sa ... intelegem pana la urma de ce alergam. De ce nu ne oprim in loc, sa deschidem berea si doar sa ne uitam la ele? La un moment dat o sa se supere ca nu le bagam in seama si jucam mereu fotbal. Ca atunci cand eram mici si vor veni navala peste noi. Ele atunci inventeaza jocuri, flori fete filme sau baieti sa zicem. Adica flori. Ce treba avem noi cu florile? Ele ne incurca cand vrem sa jucam fotbal si le rupem. Fetele nu stiu fotbal. Filmele sunt doar cele cu karate, iar baietii sunt aia din gasca ta. Separate sunt logice pentru noi. Impreuna ne dau peste cap. Si atunci intram in joc si observam ca trebuie sa tinem minte flori, filme si ca baietii invita fete la film si le duc flori. Opa , unde dracu am ajuns? Deci noi stateam linistiti sa jucam fotbal si acum suntem cu floarea in mana in fata la cinema. Ne-au facut varza! Nu mai intelegem nimic! Intrebarea este : de ce ? Eu zic ca nu vor sa ne lase sa jucam fotbal! Se oftica ca suntem misogini si nu le vrem la noi in echipa ca o sa pierdem. Si atunci se razbuna. Da, nu ma vrei in echipa?! Bine atunci! Il pup pe X ca are plete blonde si ochi albastrii si ii place voleiul. Pe ala te-ai gasit, spunem noi in cor! Da, pe el vine raspunsul! Voleiul este un sport foarte frumos. Nimeni nu se accidenteaza, baietii sunt inalti. Echipa de fotbal in cor: aia inalti stau doar in poarta la noi, se numesc fatalai! Fetele: na, noua ne plac fatalai. Da intervine problema mare. Cine se mai uita la noi cand jucam fotbal? Nimeni, este bine. Scapam de fatalai, scapam de femei. Perfect. Gata hai sa jucam fotbal. Asta pana pica cel mai bun la fotbal in capcana si atunci se face totul praf. Femeile au deci strategie. Stiu ce ne doare mai mult. Va furam liderul! Moment de criza. Cel mai bun la fotbal se duce la film si are flori. Suntem terminati si ne apucam de cumparat flori. Mingea se desumfla si pornim fuga.

Cel mai mult insa imi plac femeile cu personalitate pe care le deranjezi daca nu respecti cutumele impuse de ele. Sa explic mai clar. Si-au inventat profesii printre care si acelea de a scrie in reviste care sunt pasii de urmat intr-un flirt,intr-un inceput de relatie, intr- relatie, intr-o logodna, intr-o casatorie etc. Au inventat aceste femei atat de multe tipare incat daca le incalci ori esti nebun, ori esti nebun dupa ea. Oricum o dai esti nebun. De mici cand joaca coarda sau elastic, in lumea online nu stiu ce jocuri au ( dar o sa aflu ), vin cu rochite. Normal ca acestea se ridica si vezi mai mult decat trebuie. In momentul acela te pierzi si normal le spui la baieti ca trebuie sa le ridicam fustele. Bun si facut se face planul de bataie. Solutie la pierderea celui mai bun jucator din echipa. Clar ridicatul fustei vine ca o razbunare, dar in timp se transforma intr-o agatare. Pentru ca la urmatorul maciu piciu cui i-ai ridicat fusta o sa ii pui intrebare incat sa te pupe. Este simplu la noi. Ne-ati pacalit va vrem. Va vrem si punct. Nu pe colega, nu pe alta, ci pur si simplu va vrem. Atunci primesti bariera. Te pup, dar numai o data si apoi trebuie sa imi demonstrezi ca...Suntem ruinati trebuie sa demonstram. Noi in cor : ce ? Lasa ca stii tu, trebuie sa demonstrezi ca esti barbat si stii ce vreau eu. Adica? Adica esti si dur si sensibil, esti si smeu dar si ursulet. Stii tu ! Nu stiu, sincer. Nu stiu! Vreau si punct! De aceea ne ducem la vanatoare. Ochit, tintit si dus acasa. Dar caprioarele nu sunt asa. Hai sa ne plimbam in poienita, hai sa vedem raul. Ne intalnim maine la aceeasi ora in padurice sa vedem iar raul. Si cand o sa vedem raul maine te lasa sa ma mangai pe blanita. Adica eu trebuie sa astept pana maine sa pun mana pe blanita. Raspunsul : da, ca sa vii cu floricele sa ma duci la film si sa nu mai stai cu baietii la fotbal.

O doamne cate capcane, cate mreje, cate strategii. Acestea sunt fetitele ce se transforma in femei si apoi te intrebi: de ce oare nu raspunde la un amarat de telefon? Sau mai bine : de ce oare nu mai vrea sa plece ? Pentru ca toate mureau dupa baietii care nu le bagau in seama cand erau mici si acum se razbuna pe ei. Daca ar putea spune secretele copilariei lor aceste ar suna cam asa: Ionut nu m-a lasat sa dau si eu gol; Mircea a ras de mine cand m-a prins ploaia; Mihai radea de mine ca nu ma lasa tata afara; Florin era rau cu mine la camin etc.

Astept adevarul. Nu mai caut raspunsuri. Stiu cate femei am suparat la viata mea incepand din copilarie si cat fotbal am jucat, asa ca construiti strategii eu ma apuc de polo si tot veniti voi la plaja si jucam o miuta ceva. Pana atunci ma retrag la mare iarasi sa ma antrenez pentru polo si sa prind caprioarele tinere si cu creierul plat neinitiate.

Nuuuu, le vreau pe cele ce stiu jocul! Le vreau pe acelea cu mrejele ! Uitati ce am zis. Sunt un prost. Care spuneati ca sunt regulile jocului ca sa le invat si eu?

De langa nisip

2009-07-28T12:46:00.002+03:00

Afara ploua, iar eu stau pe veranda ascultand picaturile cum lovesc in caderea lor pamantul. Catelul imi tine companie. Sta in brate cuminte cautand caldura. Are nevoie, este singur pe lumea aceasta. Toti l-au lasat, traieste numai ca este un scump. Imi este mila de el si simte. Simte ca acum ii este cald. M-a lins pe obraz si s-a cuibarit adanc in mana mea.

Restul se distreaza haotic cautand ceva. Nu stiu ce cauta, numai ei stiu. Sunt speriati de ploaie si se ascund dupa pahare si umbrele. Sunt si eu ca ei numai ca vad paharul plin. Este plin si gata de a se umple de viata. De ce sa alergi cand poti avea propriul tau ritm? De ce lucrurile sa se repete in perioada cand ele sunt numere prime. Nu vreau sirul lui Fibonacci, vreau sa ma topesc in gheata in timp ce gust din razele de soare. As inota in mare sincronizand perfect bratele ca intr-un concurs olimpic. As atinge barca din zare ca sa cer un loc pe mare. Sa imi pescuiesc ziua din apele inspumate. Sa imi sumetec camasa si sa vad apusul intr-un rasarit permanent. As lua si catelu sa latre cand vede un peste cum trece pe langa barca. Sa sara dupa el, crezand in nebunia lui de joaca ca poate captura o prada. Il las sa sara si apoi ii intend mana. Ma apuca cu labuta si schiauna.

Dupa cateva ore imi dau seama “I was never any good”. Nu ma arunc in spuma, o las sa treaca. Ratez momentele ca si cum acestea s-ar repeta. Nu, acestea nu se repeat, altele da. Ma amagezsc si mai scriu un rand, sperand sa ma indrept catre rasarit. Vad zambetul in ochii neintalniti si ma aplec pe spate sa zaresc o stea cazatoare. O vad, este un avion cu reactie. Este rosu si zboara peste campiile verzi, terasate de oameni muncitori. Avionul este o schita, o jucarie pe cer ce planeaza pierdut catre un copil ce s-a uitat dupa niste mici ochi albastrii ce savurau vata colorata pe bat. Avionul hoinareste, vede lumea. Trece si pe langa barca si tot se duce. Vrea sa gaseasca copilul, sa gaseasca un loc sa aterizeze. Deocamdata ramane impietrit intr-un tablou aruncat intr-un colt de camera. Panza de paianjen ii intuneca frumusetea. Copilul cu codite blonde se pierde si el in coltul camerei.

Imi este frig de la ploaie. Nu am o patura, camasa simte vantul prin ea. Inchid ochii si degetele zboara pe taste. Este cald, va fi cald. Se aud doua cantece. Incerc sa aflu de unde. Sunetul este distorsionat. Revin in ploaie. Este frig. Avionuls-a pierdut si el. Trebuie sa ma culc. Poate maine, poate maine.

Am revenit langa mare. Imi beau cafeaua cu un pliculet si jumatate de zahar. Clatitele cu ciocolata acompaniaza ospatul incununat cu cateva tigari. Pot sa privesc marea, pot sa lucrez la proiectele mele, pot sa scriu, dar totusi lipseste ceva. Lipseste cineva care sa ma stropeasca cu apa si sa imi inchida in joaca laptopul. Lipseste culoarea din acest tablou. O compensez cu visare in orizont. Sunt prea exigent cu viata, iar ea ma taxeaza de fiecare data cand ridic stacheta. De ce ? Ca sa ma ambitioneze, ca sa ma chinuie, ca sa fac ceva,ca sa pot vedea frumosul din lucrurile simple privind la ele si nu traindu-le ? O fi ceva adevar in toate aceste. Trebuie sa fie, altfel merg intr-o directie gresita ce duce catre mijlocul marii si nu catre un port sau o insula.

Doi copii se apropie de combina frigorifica cu inghetata. Unul mai mic si blondin nu ajunge sa vada inghetata. Se chinuie. Este atat de frumos. O inghetata si atata bucurie. Au obtinut-o. O savureaza. Ar trebui sa plangem mai des cand ne dorim ceva. Asa obtin cei mici tot ceea ce isi doresc de la parinti. Trebuie sa plangem in zgomote sa ne auda toata lumea. Sa spunem vrem inghetata cu lacrima curcand pe obraz. Dupa ce am obtinut ce am vrut sa ne bucuram. Sa zburdam. Sa ne tavalim de fericire in nisip si sa savuram inghetata. Eu as imparte inghetata mea cu altii care plang. De ce nu plangeti ?

Dance me to the end of love

2009-07-13T04:08:00.007+03:00

Ora sapte seara si merg agale prin centru. Vreau sa simt oamenii cum trec pe langa mine. Ma uit la ei si ii vad dezorientati. Strada se misca ca dupa ploaie spre canalul de scurgere. Spre case! Mai sunt cei care se formeaza in balti in care se pot strange copii sa se joace. Cei din coltul strazii sunt ca baltile prin care treci ca un nesimtit cu masina si uzi lumea de pe trotuar. Eu ma duc la fantana arteziana. Ma asez si dau drumul la radio. National fm, o zi de toamna obisnuita din mijlocul saptamanii. Dj-ul anunta ca se poate suna si asteapta ascultatorii in direct. Suna o domnisoara cu o voce diafana. Impietresc cand ii aud cuvintele cum zboara catre acea fantana. Spune ca ii pregateste o mancare buna logodnicului ei. Sunt fascinat de voce in continuare si nu inteleg exact reteta. Simt impacarea de sine, simt iubirea, simt frumos si ma topesc in fantana. Am gasit un om. Femeia ii transmite iubitului ei, ce se afla in masina in drumul spre casa si asculta acest post de radio ca il asteapta cu mancarea pregtita. Ii mai spune sa nu se enerveze in trafic ca ea il asteapta si ii dedica " Dance me to the end of world - Leonard Cohen" si ca il iubeste foarte mult. Dj-ul este vizibil emotionat. Este cea mai frumoasa intrare in direct si transmite cele mai pure sentimente cu putinta. Cantecul incepe sa ruleze, iar calatorul isi incepe drumul catre casa. Sunt impietrit si versurile curg prin mine, tradand piatra. Le vad iubirea si bucuria. Vad cum se amesteca retetele sa iasa masa. Cum uleiul se scurge pe salta. Cum natura da viata. Cum se naste armonia. Le vad iubirea. Da le vad iubirea. Este una simpla, neinteresata si mai ales pura. Danseaza impreuna aceste roluri contopindu-se intr-un dans. Ea il asteapta pe el pentru ca a plecat mai devreme de la munca. El ocupat cu viata intarzie, dar ea il asteapta. Intre timp iubirea asteptarii creste, dansul devine unul supraomenesc. Sunt sublimi, sunt oameni cu bune si rele si se iubesc. Iubirea femei este peste toate cutumele, este suma tuturor plurarilor de actiuni, cuvinte si sentimente. Este dedicata. Frumos, frumos se uita povesti,deoarece melodia se opreste, dar dansul lor continua in tacere. Il savureaza numai ei, noi am fost martori tacuti. Sa ne bucuram pentru ei.

Ma intorc la strada, la ploaie, la balti si ma bucur ca m-am asezat langa fantana. Raman mut. Vreau sa spun povestea, dar nu am cui sa o spun. Nimeni nu ma asculta. De ce nu sunt boxe sa auda toti? De ce trebuia sa fie o pereche de casti? Ascultati voi toti care mergeti cu capul in jos. Uitati-va unii la altii. Dj-ul a iesit din emisie. Cred ca se duce acasa. A inteles. Eu am ramas prins in strada si cobor pe langa cladiri scorojite. Am ramas cu povestea.

2009-07-09T00:44:00.003+03:00

"Cand greseste n-o certa ...
E prea mica si nu stie ce vrea ..
Invat-o sa vada ce se intimpla in ea...
Acum e vineri si n-o mai poti suna ..."
Alexandru Andries

" Eu cred ca exista mai multe rase de oameni. Nu numai albi , negri si asiatici. Cateodata intalnesc entitati despre care, ca sa le pot numi oameni, trebuie sa ma gandesc ca fac parte din alta rasa decat mine."
" Sunt din nou mica si aparata de doi parinti veseli si frumosi. Sunt mica si lumea mi se pare ca e la picioarele mele."
Oana Pellea

" Este dreptul meu sa nu judec normal o anormalitate"
" Un om normal are o singura patrie, restul sunt tari. Sunt exasperat ca am ajuns intr-un final de istorie."
" Nu mai cred in nimic sau aproape in nimic. Mai cred intr-o Romania personala. Aceasta arata asa : am avut si eu o mama si un tata."
Octavian Paler

" Una din tehnicile de a functiona cat de cat rezonabil in perimetrul vietii este sa te opreti cat mai des in loc, sa tragi aer in piept, sa iesi un pic din gata facutul unei traiectorii si a unei agende si sa reconsideri lucrurile. Este ceea ce nu facem in general. Noi facem asta cand ne loveste o boala, cand se intampla o nenorocire si cand suntem imobilizati in dinamismul nostru cotidian din afara noastra."
Andrei Plesu

Va multumesc ca m-ati ajutat sa trec peste ziua de azi. M-am oprit si m-am reconsiderat si am descoperit noi rase de oameni, am vazut Romania in final de istorie, am judecat anormal, mi-am retrait copilaria si in final am zambit aducandu-mi aminte ca nu vroiam sa o cert. Toate acestea de trei ori intr-o zi: cu ei, cu voi si cu mine.

Post fara reper

2009-07-06T02:53:00.002+03:00

Imi place sa vorbesc cu oamenii si sa pregatesc proiecte.
Fratele meu mai mic a intrat la liceu. O sa inceapa un nou capitol in viata lui.
Sunt doua fete dragute in doua videoclipuri (diferite) ce ma fac sa zambesc. Va multumesc.
Trebuie sa muncesc putin mai mult la proiectele pe care le am, altfel s-ar putea sa le scap de sub control.
Caut un spatiu dragut pentru un birou.
Am cunoscut o nebuna simpatica. Am pierdut-o, dar nici nu regret foarte mult.
Am o carte de terminat, ma asteapta de o saptamana.
Este prea cald si nu am aer conditionat. Vara viitoare o sa fiu pregatit.
Trebuie sa ma bronzez putin. Sunt alb desi am trecut putin si pe la mare.
Am nevoie de niste noi camasi si un fier de calcat.
In week-end am avut un chef nebun sa petrec.
M-am despartit de ultima mea prietena si sunt liber pe piata. O sa ma intalniti mai des prin locuri publice unde poti cunoaste femei. Give me your heart, give me your soul ...
Nu o sa te uit nebuno, dar trebuie sa revenim la drumul nostru.
Sunt sanse mari sa se mai lege un proiect mare in perioada urmatoare. Poate mai multe. Trebuie sa muncesc. Revin la aceasta idee.
Vreau sa regasesc placerea de a savura o mancare buna. In ultima perioada nimeresc numai bucatari slabi.
Trebuie sa imi reglez orarul de somn si munca, dar dupa ce fus ?
As pleca pe la munte, dar nu am timp si acolo nu gasim decat ursi, nu fete blonde.
O sa incep sa beau mai multa apa minerala si mai putina cola.
Trebuie sa ma tund. Maine !
Maine dimineata de facut planul si de baut o cafea mare.
Am revazut ieri in treacat o veche cunostinta. Ne intalnim destul de des ( la cat discutam ) si atat.
Viitorul suna bine, prezentul este mai greu.
Mi-am descoperit paternul. Mare descoperire, parca ma simt mai usurat. Urmeaza intrebarile la care sa gasesc raspunsuri.
Orasul nu are puls azi. Maine se duce la munca. Este in convalescenta.

Si ... mereu asteptand

2009-06-29T06:32:00.002+03:00

Recunosc ca sunt un fan al diminetilor, dar al acelora ce urmeaza unei nopti nedormite. Observ lumina cum inunda incetul cu incetul strada. Oamenii se misca, masinile incep sa se aglomereze. Se aud zgomote accentuate. Simti cum totul se pune in miscare. Imi ramane acel sentiment ca nu sunt implicat, stau si observ. Imi creeaza diverse stari aceasta situatie. Ma bucura ca am sansa de a observa, in acelasi timp ma face sa ma simt mic ca nu contribui cu nimic la acest furnicar. Dar imi vine intrebarea mereu in cap ca atunci cand contribui nu mai pot observa. Este frumoasa dimineata asteptata o noapte intreaga. Consecinta imediat urmatoare este sa o traiesti, dar iti fortezi limitele fizice si corpul iti este slabit. Daca te culci te vei trezi seara si singura sansa este sa o iei de la capat. Ai pierdut trenul vietii si atunci ramai in continuare observator.

Trec printr-o stare de vina. Ma chinuie multe ganduri. De ce am actionat asa, nu puteam totusi sa ? Citind niste randuri incep sa conturez ca fiecare are cerintele lui si este diferit. Fiecare actionam pe diferite cai sa ajungem sa ne cunoastem. Oricat de mult am respecta pe cineva uneori drumul pe care il ia acel cineva catre o autocunoastere este dificil si poate chiar absurd pentru cei ce il insotesc. Starea mea de vina apare ca desi drumurile sunt clar diferite am incercat sa le apropii artificial. Este greu si compromisurile pe care le faci se observa in traseul lasat in urma. Este mai bine sa mi le asum ca fiind ale mele toate. Sa nu le pun in spatele nimanui. In dimineata aceasta o sa ma reinventez iar. O sa imi obosesc trupul ca sa pot ajunge in punctul in care sa ma pot bucura o secunda de un zambet. Se poate zice ca exista o doza de egoism. Dar oare nu suntem toti egoisti ? Nu toti adunam monezi de viata sa creasca un cont la care primim dobanda. Uneori renuntam, lasam de la noi si ne luptam chiar pentru asta, dar cred ca o facem cand simtim, cand spunem: acum este momentul. Si eu vreau sa aud acest moment in capul meu, dar cred ca nu va fi prea curand.

Ma loveste ura din mine ce poate exploda. Nu imi vine sa cred ca exista latenta in mine acolo. Vreau sa scap de ea. Vreau sa nu mai am caderi, ci numai momente de abstinenta interactionala. Nu vreau sa mai pic in aceste capcane. Incerc sa ma autoeduc, dar traiesc intr-un mediu acid si activ in care ragazul de a reflecta este un lux. Vreau mai mult lux. Vreau locul meu de lume in care nu trebuie sa stau o noapte intreaga sa astept dimineata.

Solitar social activ

2009-06-22T21:58:00.007+03:00

Ma simt singur intr-o mare de oameni. Terasa este plina. Se aud zgomote, furculite lovesc farfuria cu tarie in cautarea carnii. Muzica imi accelereaza starea. O stare solitara ce ma arunca pe plaja. Plaja nu este departe. De ce nu ma arunc si fizic in ea? Nu este nimeni imi raspunde omul din mine care nu poate trai fara oameni.

Imi place sa socializez, privind de la distanta imi trece prin cap. Da, asa mi se intampla mai mereu. Masa de oameni imi creeaza doar decorul din care pot extrage ceva care sa ma faca sa vorbesc, sa spun lucrurilor pe nume. Nu cred ca este un paradox, cat mai degraba un fel de a fi. Nu pot trai fara oameni, fara o agitatie permanenta. Sunt ca un magnet, ma atrag, ma incanta si apoi ma dezamagesc si raman si privesc. Cred ca aceasta dezamagire constanta ma face sa fiu selectiv, sa caut mereu tot ce este mai bun. Sa ma chinui mereu sa gasesc cei mai buni oameni. Daca as extinde la femei, cred ca mereu sunt intr-o continua cautare a unui model ce inca nu imi este clar. Gasesc franturi din el in femeile ce imi acorda minutele, orele, zilele lor. Dar poate nu este un model. Modelul este doar un pretext sa spui ca mereu esti dezamagit. Ca nu este vorba doar de nevoile primare. Piramida nevoilor este mult mai ampla. Mai ales atunci cand nu te arunci sperand sa fii prins pe maine si carat.

Ca sa extind ce inseamna solitar social activ ar trebui sa accentuez relatiile create si exploatate ulterior in afaceri. Iti creezi conexiunile. Intri in contact cu multi oameni. Auzi povesti si tii minte povestile. Unele dintre ele se intersecteaza. Informatiile le procesezi si iei decizii in directia de a incheia un deal. Pentru ca toate acestea sa se intample trebuie sa socializezi la maxim. Trebuie sa fii in contact cu lumea. Sa ii iei pulsul, uneori sa i-l dai. Toate acestea te ajuta intr-o decizie solitara care mai apoi o poti impartasi iarasi grupului social. Egoismul acestei actiuni este crud. Te folosesti de un IQ social pentru a te putea mula dupa alcatuirea cetatii si sa poti avansa. Progresezi facand compromisurile vremurilor pe care le traiesti.

Momentul in care iti dai seama ca oamenii te consuma este atunci cand esti obligat sa bei un suc, o cafea, o apa, ceva la o terasa, iar organismul tau iti zice plateste-o si las-o acolo, nu mai pot! Vreau sa stau si sa scriu si asta fac, dar in cateva minute o sa fiu iar spectator si actor pe o scena in piesa: Solitar social activ.

Locatia: Terasa Andreea

Vreau sa fiu agresiv

2009-06-14T22:53:00.005+03:00

Schimbam canalele amenintator avand telecomanda in mana. Am o stare putin ciudata si inteleg cuvintele intr-un mod misterios. Ma opresc si aud ca agresivitatea este promotorul naturii. Ea sta la baza evolutiei din lumea animala. Sunt patruns de ganduri. Incerc sa merg pe firul meu sa descopar mai multe. Apare un "dar". Dar in lumea animala exista o forma de blocare a agresivitatii invingatorului in fata invinsului, ce recunoaste acest fapt. Doamne este sublim. Onoarea de a recunoaste superioritatea. De mult nu am mai auzit. Este forma perfecta de supunere si evolutie. Ierarhizarea in cadrul speciei. Imi trec prin cap marii generali ce ajungeau sa se respecte pe campul de lupta. Soldatii care se predau in fata baionetei ce cadea la piciorul invingatorului. Acum razboaiele se dau pana la epuizare. Invinsul, nascut invins si fara sanse isi creaza propria sa lume de invinsi si submineaza aceste reguli. Este ca o epidemie extraterestra ce incearca sa isi dezvolte ramnificatiile pe solul uman.

Cum putem avea analfabeti manageri? Cum permit invingatorii asemenea trisori. De ce ne chinuim sa invatam, sa evoluam, sa devenim manageri, profesori, doctori, ingineri daca noi ne lasam corupti de aceasta molima de ura-bani-incompetenta ? Cum putem merge in fiecare zi spre facultate, munca fara sa avem o agresivitate in noi care sa spuna pana aici ? Sa ne punem coarnele de cerb frumos lucrate in cursul vietii si sa deflam cu ele. Sa fim agresivi, sa ne lansam in lupte pentru suprematie. Sa stabilim ierarhia competentei si nu cea a furtisagului. Nu pot sa cred ca oamenii pierd atat de mult timp tolerand si inghitind. Pana cand asteapta ? Pana li se naste primul copil si creste sa infrunte el. Il educa si il pregatesc ca sa faca ceea ce nu au avut ei curaj sa faca. Nu cred acest lucru, deoarece gena fricii va exista si in acesta.

Sunt foarte putini care au curaj sa ceara ceea ce vor. Vreau sa invat, nu sa am o diploma ca toti. Vreau sa fac proiecte mari, nu sa fiu tinut intr-un colt. Vreau sa explorez lumea si bucuria ce o lasa unii in urma lor. Nu vreau sa fiu trist dupa ziua ce a trecut. Vreau sa zambesc ca azi am facut un lucru maret, ca mi-am folosit coarnele de cerb. Acest "vreau" apare in momente de frustrare si deobicei nu este constructiv decat pe alocuri.

Sa lansez o intrebare : Cate femei nu si-au sacrificat viata pentru familiile lor? Cate femei nu au muncit cu o sapa in mana pamant pe care noi acum nu suntem in stare sa il parcurgem decat cu masina ? Am punctat femei, deoarce in sinea lor sunt mult mai puternice decat noi barbatii in momente critice.

Eu spun ca cea mai mare boala este lenea si indiferenta. O sa iau ce este mai bun din viata dupa ce imi incasez banii de salariu. O sa construiesc o casa prin credite. O sa fac ce zic sefii si la bere o sa ii rup in doua.
Nu se poate avansa fara agresivitate, fara sa iei atitudine, fara sa iti doresti. Nimic nu este servit in natura ca un bun ambalat in staniol.

Vreau sa fiu agresiv cu cei care nu stiau sa faca o ecuatie, nu stiu sa comenteze doua fragmenete, nu puteau sa inteleaga o teorie, nu stiau sa arate Africa pe harta. Nu vreau sa ii las sa fie sefi, manageri, persoane cu raspundere. Nu vreau ca viitorii mei copii sa fie educati de copiii lui. Nu vreau si o sa fiu agresiv. Daca nu voi avea destule resurse si voi claca, poate aceasta inseamna ca mi-am supraestimat coarnele de cerb, dar cel putin o sa ma lupt. Daca o sa intalnesc alt cerb in drumul meu si ma va rapune il voi respecta si ii voi urma turma.

Vreau sa fiu agresiv !

APA - batalia pentru viata

2009-05-24T20:49:00.002+03:00

Langa laptop am mica enciclopedie LAROUSEE "Apa - batalia pentru viata ". Coperta este mai mult decat sugestiva, ghetari ce ratacesc si se topesc incet in inima oceanului. Intr-un colt cineva cauta cu disperare apa in pamantul arid. Titlul este pus pe o banda neagra parca ar sugera un doliu. Si totusi deschid cartea. Vad peisaje ce ma bucura pentru un scurt moment. Totusi exista speranta, exista puterea de a schimba, exista copii inca nemodelati de petrol si care asteapta sa bea apa, sa se joace in apa, sa mearga desculti in ploaie. Statiscile ma ingrozesc, cadrele premiate ma fac sa ma simt un norocos ca nu am trait asemenea drame, dar se aude usor : " Have you ever seen the rain ... Comin down on a sunny day? ". Plutesc pe un nor cautand locatia unde soarele si ploaia se contopesc. Caut si nu o sa ma opresc din cautat pana nu o voi gasi acolo.

Lumea este plina de simboluri pe care uneori trebuie sa le interpretam si sa le urmarim precum semnele de pe trasele turistice montane. Altfel sunt sanse mari uneori sa ne ratacim, iar padurea oricat de frumoasa este ea ne va pedepsi in ratacire si poate ne va lua ochii cu minunatiile ei.

Ma gandesc din nou si imi dau seama ca aseara am dat 10 ron ( 2,5 euro ) pe 250 ml de apa minerala. Dimineata m-am topit de caldura pe strada , urmand ca seara sa ma sperii de furtuna probabila. Nu mai am apa, beau cola. Imi reamintesc ultima oara cand am vazut o cascada. Eram in masina ma grabeam. Nu mai tin minte de ce ma grabeam. Dar in graba amintirilor imi aduc aminte ca dupa fiecare ploaie ieseam in picioarele goale in intersectie si construiam vapoare de hartie si chiar aveam curajul sa inotam in locuri care acum sunt poluate. Toate astea se intampla prea repede, ma naucesc. nu am timp sa le diger. Prea multa informatie, prea multe semnale. Ne trebuiesc echipamente sa le descifreze, ca mai apoi sa le inchidem usor dupa o zi de agitatie si sa privim ploaia pe geam fara sa avem curajul sa mergem sa ne loveasca direct in fata. Cum ar fi ca de fiecare data cand ploua sa ne intalnim sub un copac si sa ne incalzim intr-o patura? Nu, prefer scaunele cu incalzire! Suntem toti putin nebuni. Am ajuns niste telespectatori fideli ale lucrurilor ce ne plac. Haideti sa ne batem pentru apa cu foc. Postativa in baricade si sa incepem lupta. Aveti insa grija la cine va rugati sa va ajute in aceasta lupta, deoarece toti vom iesi mutilati, iar copii se vor juca in continuare in apa asteptandu-ne.

Toujours Lilli

2009-05-24T20:00:00.002+03:00

Stiu ca uneori cuvintele nu reusesc sa transmita tot si de aceea poate cei de langa noi nu ne inteleg pe deplin. Stiu acest lucru si mai stiu ca o privire, un gest, un oftat fac cat zeci de fraze la un loc. Doua buze deabia atinse in pragul usii fac cat toate punctele culminante din romanele trecute prin tipar. Uneori nu stim sa ne exprimam sentimentele, dar sunt momente in care spunem tot si vedem asta si in ochii celui din fata noastra. Eu le-as numi momente de levitatie. Le iubim, le detestam, le imbratisam cu tot spiritul nostru ratacit in cuvinte si protocoale.
Intr-un astfel de moment pot zice ca m-am aflat si eu. Sper ca am facut o alegere rationala, asa imi place sa cred. O alegere in care egoismul nu isi gaseste locul, dar sentimentele sunt ranite de adevarul prezent. As vrea sa am macar sansa sa pot viziona filmul : " Daca nu as fi ales asa !" Dar nu ni se da aceasta sansa pentru ca altfel deciziile nu ar mai putea modela caractere si nu ar mai putea forma lumi. Am fi toti o haita de cinefili avizi de fictiune probabila.
Ma lupt in continuare cu decizia si ma conving ca un boxer numarat in ring ca ma pot ridica sa castig. O sa ma bucur curgandu-mi o parte din aceste sentimente pe obraz cand am sa vad minunile ce vor putea incanta un ochi vanat intr-o noapte pustie prin oras.

Inocenta luptei

2009-03-18T23:39:00.003+02:00

Inaintezi usor in ringul tau. Bliturile invisibile o iau razna, lumea din spatele tau te aclama, te simti un invingator. Astazi ai reusit sa castigi o lupta mica cu o garnizoana a ostirii necrutatoare. Te bucuri si exaltezi in propria ta Posada. Esti pe drumul cel bun, dar de acum trebuie sa o tii din reusita in reusita, orice infrangere te poate readuce inapoi. Incerci sa iti depasesti in fiecare moment propriul varf de lance. Te lupti, te lupti si bliturile o iau de fiecare data razna. Stii ca poti si de aceea te arunci si cu pieptul gol si inconstient uneori. Joci totul pe o carte stiind ca numai logica ta este castigatoare. Lupti, castigi si te bucuri esti un erou necunoscut fotografiat in trecut.
Dar nu acesta este telul tau si stii acest lucru. Vrei ca luptele sa aduca pacea si bunastarea, vrei ca sa traiesti intr-o pajiste amutita de zumzetul gazelor. Sa poti sa te opresti o clipa si sa te bucuri , sa iei totul ca atare si sa intelegi ca esti un om cu un zambet larg pe buze. Luptatorii se intorc victoriosi pe cai si au acest zambet, fac si pe ceilalti sa zambeasca si sa se bucure, dar luptele date de ei inca ii fac pe ei insisi sa tremure in somn pentru ca somnul celorlalti sa fie dulce.

Cui ii este mai greu celui care asteapta si se bucura si traieste pe pajistea inflorita asteptand furtuna sau celui ce se lupta ca mai apoi sa poata sorbi din liniste?

Echipa mea de handbal

2009-02-17T08:56:00.006+02:00

Imi este dor de Vlad,Bucsa, Turtoi, Valsan, Ursu, Ciobanu, Nita, Ciocea, Silav, Hanu, Melmecenco, Nichifor, Oancea, Roman, Elena, Ramona, Camelia, Madalina, Viorela, Geta, surorile Tapu asa cum erau ei mici, nevinovati si nebuni la doisprezece ani. La acestia as adauga pe domnul Meca etern jovial langa marginea terenului, domnul Dan mereu cu cadelnita in modul dupa el, doamna Dan blanda ca si clima mediteraniana, domnul profesor de istorie al carui nume imi scapa momentan pe care nimeni nu l-a inteles ce vorbeste patru ani de zile ( la propriu ), pe domnul Terziu ce il asteptam saptamanal in fata laboratorului impreuna cu Pascal si Newton, pe doamna Aristide care se crucea la prostiile noastre in fata tabelului lui Mendeleev. Imi aduc aminte de ei pentru ca i-am indragit fara sa imi dau seama, pentru ca datorita si lor pot sa rad si sa zambesc uneori cand imi este greu.

Cum ii poti uita pe Turtoi si Bucsa jucand sah in fiecare pauza dupa ce eu incercand sa le vand tablele i-am pacalit sa devina si practicanti. Ca hazul sa fie maxim daca incepea ora si nu aparea profesorul ii notam ca se joaca si la fiecare abatere primeau cadelnitele cuvenite de la domnul Dan. Cadelnita era reprezentata de un sirag de aproape un miliard de chei ale matematicii, iar acestea se mulau perfect pe capul plin de prostii al nostru. Va multumesc ca mi-ati cumparat tablele de sah si jucati in fiecare pauza, ati fost geniali. La fel a fost si finalul acestei ere a pauzelor si implicarea fetelor in urmatoarea epoca : chems si contra. Asa s-au format primele cupluri ce se sarutau pe pervaz in vazul celorlalti punandu-si semne. Bineinteles ca vindeam si carti de joc, dar rata de profit a fost mult mai mica.

Turtoi si cand zic Turtoi ma gandesc la un nas mic plantat pe o fata mare. Si de aici porecle cu zecile, dar si tot atatea castane si lupte. Toate insa erau prietenoase el avand un 1,90 m , iar eu si coechipierul meu Vladut 1,65, nu punem si diferenta de greutate si forta. Se ajungea astfel la o chestie sado masochista cu noi inventand diverse porecle, iar el fortandu-ne degetele sa le dea peste cap. Insa era frumos ca toate se faceau cu zambetul pe buze.

Ii vad pe toti aliniati la 7.30 dimineata in Sala Polivalenta salutandu-l pe domnul Meca si incepand antrenamentul. Dar inainte de aceasta jucam fotbal si obligata de la linia de 3 m din interiorul semicercului de handbal. Cum se alegeau echipele si cum ne chinuiam sa le facem echilibrate. Fiecare avea rolul lui: unul stia sa dribleze, altul sa faulteze, altul era sa iesim la numar. Problema maxima era la portari pentru ca cei de la handbal nu doreau sa stea si atunci in poarta. Am urat sa stau in poarta si am ajuns intre buturi cred ca de cateva ori, numar pe degetele de la o mana. Daca ne nimeream in echipa eu cu Bucsa si Ciobanu era un eveniment planetar si se strica fotbalul, deoarece se juca intr-o singura directie. La antrenamente ne amuzam iarasi luandu-i la tinta pe portari. Saracul Nichifor cate mingi si-a luat peste urechile clapauge, Melmecenco in fundul lui de elefant, iar Hanu cu mandrie direct in fata, parca spunandu-ti cu o fractiune de secunda inainte sa il loveasca mingea ca te asteapta la vestiare sa se razbune.

O sa continui pentru ca acestea sunt doar cateva fire de paie dintr-un lan de grau.

Tu nu ai nimic cu ei, ei ce au cu tine ?

2009-02-11T14:31:00.008+02:00

O zi mai prosta in care s-a adunat mult stres si poate si multe frustrari si te trezesti injurand din senin si lovind cu pumnul in dulap. Esti surprins si depasit de moment. Poate te calmezi si spui ca ai facut o prostie sau continui.

Un tanar aranjat si cu un aparent zambet pe buze traverseaza strada la culoare verde a semaforului. In traversare este aproape lovit de o masina, care mai apoi si claxoneaza furibund. Individul din masina coboara amenintator, deoarece cel aproape calcat a avut curajul sa se opreasca si sa ii ceara socoteala. Apropiindu-se de tanar cu vorbele dulci in gura si mana agitata in aer este rapus la pamant. De facut nu a facut bine, aceasta este clar, dar oare cat de lunga sa fie rabdarea, cat de mult sa se fereasca, cat de mult trebuie sa inghita ?

Banca iti incurca soldurile si te trezesti ca trebuie sa platesti mai mult. Administratorul te fura in gluma la intretinere. Proprietarul apartamentului in care locuiesti cu chirie se trezeste cu nu stiu ce pretentie absurda. Seful te penalizeaza ca ai intarziat cateva minute, dupa ce te-ai luptat cu traficul o ora si jumatate. Cumparaturile ce incap in trei sacose au valorat o mica avere. Teava reparata de specialistii instalatori pe care i-ai platit destul de bine si le-ai dat si un vin de la tata, a cedat. Masina ai gasit-o zgariata in parcare pentru ca ai luat locul cuiva. Drumurile publice fac fata cu brio numai unui cortegiu funerar. Metroul seamana cu o cutie de conserve la orele de maxima audienta. La facultate esti picat examenul avand o lucrare asemanatoare cu cel ce a copiat de la tine, si l-a luat. Profesorii te desconsidera si nu iti dau nici o sansa, aceasta o poti castiga doar daca cotizezi. Muncesti constiincios si cand sa pleci in concediu se considera ca este un moft. Cumperi un iaurt expirat de la care te imbolnavesti si protectia consumatorului promite ca te ajuta. Ajuns in spital cu o mica problema trebuie sa faci ca la un concert de manele cu banii. Esti desconsiderat daca iti vezi de ale tale pe termen lung si nu iti faci credite pentru luxuri inutile. Mergi pe strada si calci in rahat de caine. Vrei sa votezi si nu ai cu cine. Politistul iti vine la usa daca ti-ai permis sa asculti muzica la televizor. Vecinul te urmareste atent sa nu cumva sa... . Stai la rand ca sa iti platesti taxele, iar pentru asta renunti la zilele libere. Taximetristul te fura la kilometru. Nu iti permiti sa dai in judecata daca ai dreptate si chiar daca o faci ai sanse la batranete sa se rezolve. Notarii percep taxe astronomice pentru niste hartii. Hainele sunt la fel de scumpe ca in Londra. Pastila de dupa se scumpeste in fiecare luna, la fel ca si prezervativele. Chelnerii vor sa te fure cu fiecare ocazie. Cuvantul garantie la produsele elcetronice este inexistent in realitate. Retelele de telefonie mobila trag si ele cat pot dupa tine. Jandarmii te bat pe strada pentru ca ai avut curajul sa vii la un meci de fotbal. In resurse umane sunt angajate femei cu viziuni paranormale ce pot vedea tot ceea ce tu nu ai. Gunoiul de la coltul strazii aproape ca se loveste de masinile oprite la culoarea rosie a semaforului. Vrei sa pornesti o afacere legala si ai mai multe piedici si taxe de platit decat marii poluatori. Ai zece banci in intersectie, dar nu poti negocia cu nici una creditele. Nu iti poti permite sa iti alegi furnizorul de gaze, lumina si uneori chiar reteaua de cablu.

Tu nu ai nevoie de psiholog ?

>>>>>>>>

2009-02-07T22:39:00.004+02:00

Imi place sa ....
iubesc o femeie frumoasa, sa o rasfat, sa o alint;
o iau de mana si sa o mangai incet cand ne plimbam;
o privesc cateva ore fara sa clipesc;
o tin in brate si sa imi spuna viata ei;
o iubesc o saptamana fara sa ies din casa;
o hranesc si sa o sterg cu servetelul cand se murdareste de mancare;
o vad cum se chinuie sa isi aleaga hainele sa se imbrace, iar apoi cum le probeaza pe toate;
stau langa ea cand se machiaza atent si imi cere parerea;
o tachinez dupa ce si-a facut unghiile;
...
si multe altele dar nu vreau sa ajung ca acest post sa semene cu altele si sa devina banal.

Toate femeiele ce sunt iubite fug, fug ca si mine ca randurile sa nu se inmulteasca si sa devina banale. Unele raman si nu sunt deobicei decat niste amagiri. Iar tu o cauti in continuare ca un nebun pe strazi si in vise.

Cand pe strada nu ploua !

2009-02-07T19:53:00.003+02:00

Ma scol din somn si inca am mai prins putina lumina ce intra usor prin deschizatura draperiilor. Ma ridic din pat cu o greutate milenara. Capul imi explodeaza din cauza unor euforii ale noptii anterioare. Trag draperia si simt cum toate dispar si ramane doar un cer rosu . Fara sa imi dau seama incep sa ma imbrac. Pana si puloverul, pe care ieri l-am aruncat in coltul de a nu se mai purta niciodata, imi place. Nu mai sunt agitat ca in alte dimineti tarzii: sa ma spal, sa deschid laptopul, sa mananc, sa fac cafea, sa ... ! Curios pana sa ies pe usa cateva dintre ele imi ies, dar fara a ma gandi la ele. Sunt calm, relaxat, ma simt bine in hainele mele , zambesc si imi salut vecinii pe care deobicei ii evit fara un motiv intemeiat.

Deschid usa blocului si sunt intampinat de copii ce alearga dupa o minge. In parculet lumea se agita in jurul meselor pline de piese ale unor jocuri ce le retin atentia. Afara nu simt adierea vantului si ma bucura. Nu imi inchid geaca si pornesc sa cumpar mancare in directia opusa fata de obicei, vreau sa ma plimb. Pasii ma poarta usor prin cateva magazine unde discut cu toate vanzatoarele, fara insa a ma chinui sa folosesc multe silabe. Lumea zambeste exceptand o tanti ce a aruncat un pachet de tigari din masina. Acum ma injura, iar eu merg lasand-o in urma. Drumul ma poarta printre blocuri. Nu imi vine sa cred cati copii se joaca pe strazi. Ce frumosi sunt alergand dupa o minge sau catarandu-se in singurul copac mostenit in fata blocului.

Un tip la douazeci si ceva de ani se lamenteaza ca nu poate iesi din parcare, fiind blocat. Trebuie sa zica ceva fiind cu prietena in dreapta. Vine si posesorul masini ce l-a blocat. Este un vecin ce s-a mutat din zona venit la parintii lui. Se saluta, stau de vorba, glumesc, rad. Tipa cedeaza si vine langa ei. La magazinul din colt se bea bere la sticla. Sunt niste tati ce au imbatranit pe aceasta strada. De ei se apropie tinerii din bloc. Acestia sunt invitati la prima lor bere cu batranii. Incep discutii serioase legate de femeile ce trec pe langa ei. Toate zic sarut mana si merg mai departe miscandu-se parca mai gratios decat inainte. Grupul berarilor cu state vechi ii sfatuiesc pe tinerii aspiranti. Se aud si primele pareri cu tenta sexuala intre cele doua grupuri. Frumos schimb de generatii, in glasul mamelor ce se lamenteaza de painea ce nu mai apare. Doar asa se intampla mereu aici.

Frumos, frumos, iar eu merg si merg. Parca si masinile ma cunosc. Toata lumea imi acorda prioritate desi nici nu observasem ca sunt in mijlocul strazii blocand circulatia. Agitatul intersectie accelereaza, opreste si coboara din masina. De la un etaj zboara o sacosa cu tenisii de fotbal. Eram dezamagit ca nu a tipat la geam, telefoanele astea, ce sa le faci! Eu raman cu mine si imi trece prin cap o femeie. Intreb de ce ? Cu cate trebuie sa mai fiu ca timpul sa nu ma mai chinuie. Oricum nu o iubesc, dar as vrea doar sa ajung acasa si ea sa fie la scara sa imi zica: "Am vrut sa iti fac o surpriza. Sper ca nu ai pe vreuna sus." Iar eu sa zambesc si sa o sarut. In spate il si aud pe vecinul: "Frumoasa fata, frumoasa foc!" Pe langa noi sa treaca vecina de la liceu si sa se uite la mine cu o mica ciuda si sa imi zambeasca ironic.

Ce frumos, ce frumos poate fi uneori daca nu ploua pe strada noastra !

Oleee

2009-02-05T14:49:00.004+02:00

Ma simt bine si ma bucur de soare. Sunt invadat de lumina aceasta "galbuie" si sa o simt cum trece prin mine.

Si intreb eu acum : De ce trebuie sa mergi prin noroi ca sa poti sa apreciezi nisipul fin ?

!!! Desertul Atacama : ziua +30 de grade Celsius / noaptea -15 grade Celsius !!!

Tentativa de raspuns : Oare ca sa fii o pasare flamingo ce danseaza ziua in bataia soarelui !?

Aici dansul pasarilor flamingo : http://www.youtube.com/watch?v=CUb0evFZbNM

Pentru buna mea prietena July

2009-02-03T11:49:00.006+02:00

Pentru buna mea prietena July care se afla acum pe o coasta de azur la propriu. Imi este dor sa te vad la o cafea!

Multumesc ca mereu ma faci sa zambesc si sa fiu mai bun!

Iti doresc iubire frumoasa cu baiatul asta care stie sa se joace cu tine, in coltul vostru de lume.

Da...!

2009-02-02T22:25:00.002+02:00

Ma pun in pat rupt de somn, fiind nedormit de o zi jumate. Cateva zile am asteptat sa ma sune cineva anume. Si-a gasit momentul perfect! Nu tin minte ce am vorbit, dar am ramas cu un gust amar, pentru ca am fumat vreo trei tigari dupa si nu am baut apa. Concluzia pe care o trag eu de aici : Sa te puna dracu sa te porti frumos cu o femeie si sa vrei sa o faci sa se simta speciala ca iti arunca cu rahat in fata. Mi se intampla si mie ca la o perioada de timp sa mai pic in capcana asta.
Cea mai buna femeie este aceea pentru care nu trebuie sa te stresezi si face exact ceea ce ai vrea tu. Stiu ca o sa contrazic tot ce am spus anterior in articole, dar aceea face parte din real amestecat cu imaginar, nu din realitate. Nu poti sa te lasi pe tava unei femei care nici macar nu stie ce dracu vrea. Vrei sa te inteleaga pe tine, cand ea nu a descifrat inca orgasmul multiplu de azi noapte. In realitate femeile vor bani si sex. Dale aceste lucruri si vor fi multumite, dar sa nu te minti zicand ca una dintre ele s-ar putea sa te inteleaga si sa fie una mai speciala. Se poate, insa aici sta in arta fiecaruia de a ghici. Eu zic nu am chef sa ghicesc, ghiciti voi si eu intre timp va ghicesc cum va cheama.
Suna a "razbunare" ce fac acum? Nu. Vreau sa am scris si maine si poimaine ca femeile trebuiesc futute si cand le futi sa te uiti cu un ochi mic, dar mic sa nu cumva sa fie aia pe care o cauti ca aseara erai prea beat si nu vedeai. Si mai important, taci dracu si nu zice nimic!
Ma duc sa mai bag o tigara si imi sun o fosta prietena, ea ma iubeste mult tare cand vreau eu.

Sa vorbim despre NIMIC !

2009-02-02T10:07:00.003+02:00

Astazi vreau sa scriu cateva randuri despre nimic. Vreau sa zic ca nu fac nimic, incerc sa nu ma gandesc la nimic, decat poate la ce nimic mai fac. O zi obisnuita, nu iese cu nimic in relief. Aceesi casa, acelasi job, aceeasi oameni, o rutina zilnica urmata de o rutina personala. Dar totusi in acest nimic se pregateste explozia ulterioara. Are si el rolul lui, la fel ca si apa in motor. Apa se ruleaza si se ruleaza, iar cand ramai fara ea situatia devine incendiara.

Cel mai interesant este sa razi din nimic. Intrebare:Ce ai facut azi ? Raspuns: Nimic ! Va dati seama ce fete au cei ce raspund. Te opresti, ii observi si razi cu lacrimi si iti zici: " Doamne asa sunt si eu in zilele ce nu le am intiparite in capsorul asta!". Toti avem zile de nimic si ar trebui sa le luam in ras, sa le batjocorim, ca alta data sa nu mai fie asa.

Cei care sunt ocupati si nu au timp nici de un telefon, vreau sa ghicesc si sa zic ca nu fac nimic. In ochii lor pare ceva maret ce fac. Nu cred, fac un nimic. Plimba nimicul din stanga in dreapta si ajung niste nimicuri. Acum nu ma pun sa generalizez, dar cred ca ii stiti si voi pe cei ce fac nimicuri si sunt multumiti cu asta.

Nimicul suprem este sa ii convingi pe altii sa faca nimicurile pe care tu nu vrei sa le faci. Astia sunt genul de sefi mai mici.

Intrebari cotidiene din media :
Romanii sunt afectati de criza ? Nu-i nimic o rezolva ei.
Cabinetul Boc vine cu un buget sau cu nimic in doua saptamani ?
Nimic nu se intampla in tara asta cum trebuie,nu !?
Nimic nu il opreste pe Gigi la Steaua !
Austriacul a lovit tanara studenta pe trecerea de pietoni! Pana acum nu s-a intamplat nimic (*concret - adica domne' punem si stele de general nimicului).
Jaf armat si crime in Brasov. Dosarul este in curs si nimic nu pare a se lega.
Au fost confiscate 1,2 tone de stupefiante in portul Constanta in valoare de 600 mil. euro. Asta nu-i nimic fata de ce tranziteaza Romania.

Romanica asta a noastra alerga in jurul unui nimic cu ghemul de la fusul bunicii, poate nu observa altii ca asa este la noi. Noi vrem multe, insa aducem pe masa un NIMIC.
Si ca sa vedeti mai exact eu nu v-am spus nimic, pentru ca toate nimicurile acestea deja le stiati.

CINE ESTI ....?

2009-01-30T07:09:00.002+02:00

Ca in fiecare vineri stateam in bucatarie pregatind " planul de actiune". Eram patru nebuni gata de orice numai ca sa mai iesim din banalul saptamanii. Muzica lovea cu decibelii in geamuri, bautura sarea din sticle, gazul din brichete nu facea fata tigarilor, toatea acestea ca sa avem "flow" in noaptea respectiva.

Coboram din apartament cu o stare de euforie catre statia de taxiuri. Taximetristul ne suporta vorba apasata si putin cam tare, dar intr-un final suntem acoperiti de o melodie ce se auzea in difuzoare. Bine ca am ajuns mai repede ! Din taxiu ajugem direct la bar, iar pe bar erau deja cateva tequila si cuba libre. Fiind bautura si buna dispozitie incep flirturile si abordarile. Incercand sa beau tequila vad prin pahar niste saruturi lascive intre doua femei. Ma opresc, ma blochez si le savurez din priviri. Sunt extraordinare, sunt nebune, sunt frumoase si ma fac sa am acele cateva secunde de luciditate. Traiesc clipa si o memorez, iar de aici o sa imi aduc aminte doar de fata bruneta, micuta si ocheasa, ce avea un tricou cu smile face. Cu ea vreau sa stau in noaptea aceasta, celelalte persoane nu mai exista, muzica nu se mai aude. Este ametita, dar pot citi in ochii ei sentimente pe care nici ea nu si le-a descoperit. O strang in brate ca si cum nu as vrea sa ii mai dau drumul. Noaptea langa ea trece ca o scanteie ce sare din foc, iar focul suntem noi doi. Plecam din club pe strazile pustii. Afara ninge si este un peisaj feeric.Mergem cu mana in mana celuilalt pe covorul alb. Intunericul face loc timid luminii plapand. Dintr-o data incepe sa planga si o tin in brate, incearca sa o ia la fuga prin zapada, dar nu ii dau drumul si o strang la piept. Se face zi si inca ii simt picaturile curcand valuri. Nu intreb de ce si o tin aproape de mine. Fac semn unui taxi, ne urcam si mergem catre apartamentul unde locuiesc. O sarut usor si ea se lasa sa o tin cu capul pe picioare. Ma uit la ea si nici nu imi dau seama cand ajungem.

Hainele incep sa zboare de cum intram in casa.Intai din sifonierul meu, apoi de pe noi. Corpurile noastre incep sa se amestece frenetic, toate simturile sunt in alerta si ne simtim din priviri, din gemete. Timpul zboara si nici nu ne dam seama traind micuta noastra aventura. Adormim goi si imbratisati. Dupa cateva ore ne trezim. Suntem putin mahmuri. Privirile schimbate sunt de neliniste si putin ciudate in primele secunde, dar surprinzator trecem peste acest moment si facem sex din nou. Adormim parca pentru a ne sublinia ca acela a fost un vis, nu traire in lumea fizica. Dupa cateva ore ma trezesc si pregatesc un mic dejun copios cu un platou de mancare, cafea si fructe. Nu reusim sa mancam foarte mult, deoarece organismul este dat peste cap de la excesul noptii anterioare.
Ma uit in ochii ei nelinistiti si o cuprind intre palme, o iubesc din nou si din nou. Aceasta femeie imi da energie, este ceva supraomenesc in ea. Imi inspira atata bucurie, exaltare si liniste incat sunt coplesit.
Este cinci dupa amiaza si incet, incet imi strang hainele si le asez in sifonier. Imi analizeaza fiecare miscare si nu stie ce sa faca. Sa stea sau sa plece ? Eu vreau sa stea, ea stie asta? De ce nu ii zic. Nu imi zice nici cum o cheama, nici ce numar de telefon are. Nu insist, poate asa este mai bine. Dar nici unul nu vrea sa ne despartim. Vrem sa ramanem asa daca se poate, sa se opreasca timpul inca odata pentru noi. O conduc catre un taxi si dispare. Cine esti, eu sunt un dobitoc si vreau sa te cunosc? Intrebarea ramane purtata de vant!

Urmeaza o saptamana nebuna si chinuitoare. Nu stiu de unde sa o iau, cum sa o gasesc. Am franturi de informatii despre ea : facultatea la care invata si numele unui prieten. Gasesc un nume, sunt sigur ca este al ei, dar nu ma ajuta cu nimic, nu pot da de ea. Nu vreau sa mai vad nici o femeie, imi este greu sa mai privesc ochii alteia. O vreau pe ea sa o mai sarut si sa o iubesc macar o data. Si parca ascultandu-ma de undeva de sus, ma suna in miez de noapte la o saptamana si in cateva ore ajunge la mine. Noaptea a fost extraordinara, dar stupizenia mea nu a avut limite. Nu pot sa descriu sentimetele si trairile ce mi le-a provocat, dar stiu cu siguranta ca iar nu o mai pot gasi pentru ca dimineata m-a lasat singur in pat.

Repet si sper ca ma auzi: Cine esti, eu sunt un dobitoc si vreau sa te cunosc?

Bing bang

2009-01-29T17:09:00.003+02:00

A fost o noapte urmata de multe altele pierdute la fel, neavand un scop anume, ci doar o picatura din esenta timpului. De ce sa dorm, cand pot sa simt ca traiesc, era intrebarea ? Si noapte de noapte astfel s-au creat amintiri, s-au cunoscut personaje si am ajuns sa am povesti de povestit. De invatat nu stiu ce am invatat, inca incerc sa descopar, dar sunt sigur ca mereu ma straduiesc sa gandesc diferit, sa iau o decizie impotriva valului curent. Poate ma si insel si totul este doar o iluzie, dar cel putin simt ca traiesc acele cateva secunde cat vad totul clar. Apoi pic iar intr-un mare con de umbra si o ameteala cronica. Incep sa imi pun intrebari daca ar fi fost asa sau asa, sau poate chiar asa. Ma chinui prea mult pentru ca asa cum suna o melodie in miez de noapte asa incerc si eu sa cant pe refren : " Lucrurile bune vin daca le astepti / Nu renunta la vise candva ai sa regreti" (Butterflies in my stomacs ).

Da si ce am si ce as fi putut sa am mai mult ? Singurul raspuns sunt banii si cum bine stim ( chiar daca nu recunoastem ) acestia aduc fericirea. Se pare ca am sacrificat viitorul apropiat de dragul clipei. Ok, recunosc! Si ce o sa se intample ? O sa am trairi mai intense, ganduri amestecate si contradictorii, confuze mai multe in cap. O sa le fac fata, o sa ma chinui cu ele, o sa invat din ele, o sa extrag ce este mai bun, dar asta inseamna ca o sa am mai mult, o sa stiu mai mult, o sa pot sa fac mai mult, o sa am o putere mult mai mare in fata valului. Asa o sa invat sa iau decizii, sa pot decide. Nu o sa renunt si o sa lupt in continuare cu ideile contardictorii din mine, o sa gasesc si autostrada mea, chiar daca acum ma invart pe drumuri ce duc spre mare, dar acea autostrada va merge paralel cu marea si va fi la doi pasi de ea.

Stiu ca pot, nu aceasta este problema, ci solutiile pe care le aplic ca sa fac ceea ce imi doresc. Eu inca ma lupt cu scolile generale pentru a imi definitiva structura si imi spun : rabdare...rabdare!

Randuri de plictiseala gasite in draft !

2009-01-21T11:39:00.002+02:00

1. Nu mai pot sincer....Sunt varza si traumatizat. Imi vine sa vomit. Este din cauza tigarilor si cafelei. Adrenalina este cat un val tsunami. Vreau sa dorm si sa fiu tinut in brate. Tampla imi zvacneste cu putere. Mai devreme nu am reusit sa mananc foarte mult. Este clar sunt terminat si trebuie sa dorm. Cel putin sa stau in pat linistit fara sa am nimic pe cap. Oscilez intre caldura si frig, iar amandoua ma deranjeaza in exces. Fumez, dar fumez din reflex si nevoia de calmare, chiar daca imi face rau.
Nu stiu ce sa mai scriu,dar continui pentru ca trebuie sa mai rezist la munca pana la ora 6. Mi se pare o eternitate. Nu stiu cum a trecut timpul pana acum, dar de acum incolo este crima si pedeapsa. Vreau sa dorm! Imi vine sa arunc laptopul. Ma blochez in aceleasi pagini de internet. Nu reusesc sa mai leg coerent o fraza, chiar daca pana acum totul a fost ok si poate mai mult de atat.
Simt cum ma calmeaza scrisul si observ vizibil cele 5 minute trecute, dar nu este deajuns. Vreau sa dorm ! Se poate, am si eu acest drept !? Cred ca nu , cel putin 2 ore.

2. Ma plictisesc intr-un buncar ..stau si nici macar in cur nu pot sa ma scobesc. Imi vine sa adorm si ochii ii tin cu greutate deschisi. Daca deschizi o bere si tipi in gura mare sa fugim de aici, ma trezesc instant si sunt plin de viata. Dar sa nu visam, deoarece eu stau si ma uit la un perete si imi mai zgaiesc ochii intr-un laptop. Colegii mei sunt monotoni si fac acelasi lucru. Poate pentru ei este ceva normal, dar eu simt ca innebunesc. Nu mai pot . Scriu cu ochii inchisi. Cred ca m-am scurs pe scaun.

Traire fara nume !

2009-01-20T14:06:00.004+02:00

Vreau sa o gasesc ! Mi-a lasat un val peste fata si vad realitatea putin distorsionata. Ceea ce parea o noapte continuata de o dimineata si o dupa amiaza placuta s-a transformat intr-un mic "chin". Nu pot sa imi scot din cap ca a disparut fara urma, desi asta si vroiam "poate" atunci. Fara nume, fara telefon, fara adresa, fara o identitate, doar doua persoane una langa alta ce se descopera. Momentele au fost intense si pasionale si s-au intiparit pe retina, pe buricul degetelor, in varful limbii, dar tocmai acest joc si regulile jocului mi-au dat curs imaginatiei in alt joc: de ce am lasat-o sa plece fara sa o pot gasi, iar in alte cazuri cand puteam sa o gasesc, nu o cautam ? Dar comportamentul acesta masochist nu tine cont de logica si chiar daca ar exista eu nu o pot inca intelege. De ce trebuie sa existe atata traire exagerata, agonie, extaz si iarasi agonie? De ce trebuie sa transpun in realitate fosnetul imaginatiei ?
Sunt sigur ca am sa o gasesc, ca am sa o sarut cum ( pe moment o sa cred ) ca nu am mai sarutat pe nimeni si apoi ceva se va intampla si totul va ramane o mica povestire intr-un rau de povestiri. Dar totusi exista speranta , speranta ca poate ... de data aceasta o sa ma opresc la umbra teiului sa pot asculta linistea padurii. Daca nu, poate o sa caut umbra palmierilor in padurile exotice ?!

Scotch, sani si sex

2008-12-20T00:55:00.006+02:00

Era ora sase si se indrepta agale catre metrou. A fost o zi epuizanta si lunga, dar totusi a plecat cand trebuia si nu a ramas peste program. Se apropie de scarile ce coborau spre metrou si se opri. In fata lui o mare de oameni ce se inghesuiau si mergeau teleghidat catre un punct. Sentimentul acesta de stanjeneala si asemanare cu restul il facu sa o ia pe jos. Isi spuse in mintea lui pe un ton fortat, parca pentru a crede si el, ca trebuie sa mai luam si o gura de aer, sa ma admiram orasul ! Chiar daca era obosit isi misca incet picioarele si pornise intr-o plimbare. Dupa cateva stradute si alte treceri de pietoni pe care lasase gandurile sale amestecate se opri langa un pub. Nu il mai vazuse pana atunci, era surprins cat de repede a aparut ceva aici. Acum doua luni era o casa parasita. Instinctul ii spunea sa intre, dar niciodata nu mai fusese sa bea o bere singur. Pana la urma intra, trebuia sa o faca si pe asta mai devreme sau mai tarziu.

Il impresiona barul, era exact cum ii placea, lung, din lemn si cu multe scaune; erau in jur de douazeci de scaune. Se aseza pe un scaun cat mai aproape de mijlocul barului. Se vazu pironit in fata unei colectii impresionante de sticle, dar si a unei frumoase barmanite. Avea acele trasaturi fine ale unei nordice, dar totusi era bruneta. La fizic era impunator de sexy prin sanii mari ce erau usor lasati la vedere. Sanii ei te hipnotizau si te invitau sa te cuibaresti, sa dormi pe ei, cu ei, erau magnifici. Se pare ca totul era mare in acest pub: barul, sanii, dar si buzele barmanitei. Buzele aveau o culoare nedefinita, dar cel mai important era luciul ce parca iti chema privirea din sanii golasi spre chipul ei clar ca omatul dupa prima ninsoare. Femeia il ataca imediat ce el incepuse sa o priveasca, sa o admire, sa o contemple si il intreba pe un ton cald si prietenos daca este pentru prima oara aici. El ii raspunse timid ca da, fiind inca fascinat de decolteul admirabil. Dintr-o data se opri si ii spuse ca vrea un scotch dublu cu gheata. Barmanita zambi si se apleca catre sticla sa pregateasca comanda. Bruneta focoasa ii oferi usor paharul si se intinse catre bar soptindu-I la ureche: “ Stiu ca sunt frumoasa, dar oare este de ajuns atat!” Toni ramasese mut, nu mai avea replica pentru o secunda, dar o prinse usor de mana si ii spuse pe un ton hotarat ca daca ar putea in momentul acesta ar saruta-o la fel ca in finalurile de filme holywoodiene. Ea se retrase usor si se indrepta fara sa zica nimic in celalalt colt al barului, de unde porni o melodie necunoscuta si placuta auzului, de jazz. Toni o pironea plapand cu privirea. Incet, incet se lega o intreaga discutie intre ei. Discutara despre politica, economie, sport,sex…erau unul in fata celuilalt si se ascultau cu atentie in timp ce vorbeau. Nivelul parerilor si argumentatiilor era destul de ridicat chiar si pentru un tanar academician din domeniile respective.

Intr-o ora barul era plin si discutia lor era din ce in ce mai des intrerupta, insa el o contempla cand ea servea clientii si apoi reveneau la subiect. Se crease un cordon invizibil intre ei, ce ii facea ca dupa fiecare vorba sa se priveasca in ochi. Toni nu ii mai observa sanii decat atunci cand se apleca usor sa pregatesca comanda sau cand discutia avea si o tenta sexuala. El comanda pahar dupa pahar si ceasul indica aproape unsprezece. Se uita la ceas si isi spuse ca la unsprezece fix o sa ii ceara numarul de telefon sa mearga la o cafea impreuna maine. Numara secundele si se uita atent la ceasul de la mana. La unsprezece fix o stranse usor de mana si incerca sa ii zica, dar ea il opri si ii sopti la ureche: “ La ora doua o sa termin, ne vedem atunci in fata pubului. Daca vrei poti sa mai stai, chiar imi face placere sa te am langa mine aici!” Discutia lor anterioara continua si ceasul se facu in jur de unu noaptea, iar barul era aproape pustiu. Nici unul din ei nu era constient de timpul pe care l-au petrecut impreuna. Pubul se inchise, iar colegii barmanitei plecara inainte de a mai face putina curatenie, parca fiind preveniti. Deodata ramasese numai ei doi si luminile din zona barului. Ea ii spuse ca l-a mintit. Toni era nedumerit cu ce l-a mintit, dar simti in ochi ironia discutiei avute in legatura cu plecarea de la ora doua. El se ridica in picioare pe suportul scaunului de bar si se intinse catre ea. Dintr-o data buzele lor s-au atins cu patima si se framantau intre ele la fel cum se framanta aluatul. Ea zbura peste bar si ateriza in bratele lui Toni. Intensitatea saruturilor si atingerilor era ametitoare. Hainele au zburat, ca si cand ar fi fost cusute intr-o ata fina ce deabia astepta sa fie indepartata pentru a descoperi goliciunea trupului. Sexul era mai mult decat zgomotos si transpiratia curgea in broboane. Orgasmul i-a prins pe amandoi aproape simultan intr-un strigat de placeri. Erau sfasiati de propriile lor trairi, de aceasta palpitanta partida de sex. S-au intins pe hainele ce erau aruncate pe podea si se tineau in brate contempland luminile barului. Isi aprinsesera o tigara si aproape ca au fumat-o dintr-un singur fum. Noaptea se prelungi incet in alte gemete, tipete si placeri intense.

"Bucuresteni" frumosi !

2008-12-19T12:25:00.003+02:00

Bucurestiul este un oras comunist urat la aspectul vizual, dar uneori exuberant prin vibratia lui. Tot aici vedem oameni fara zambet, parca fara viata ce nu au directie si se imbraca cu o uniforma culturala mediocra, dar sunt si cei care iau particele de zambet si traiesc frumos. Aici traim muncind, invatand, iubind, razand, lacrimand si parca oricat de greu sau frumos este cu greu putem sa plecam. Orasul asta dizgratios pentru un vizitator are ceva ( ca si alte orase ), are magia oamenilor frumosi, are lupta crancena ce te face sa simti viata din multe unghiuri, are o inconstienta a reusitei. Chiar daca extremele starilor prin care te pune sa treci orasul sunt radicale, iti este greu sa nu recunosti ca daca vrei te modeleaza frumos, asta si daca iti urmezi drumul ales.

Citind presa astazi am remarcat acest interesant articol din ziarul Gandul: Sergiu Matei: „Dalai Lama m-a tras de barbă”. Frumos, frumos si sfarsitul articolului : "Dalai Lama este în stare să deschidă în tine canale de existenţa cărora habar n-aveai. Dar tot eu sunt, sar în noroi la filmări, plătesc ratele la casă în continuare...” Daca vrem ajungem oameni frumosi, dar trebuie sa avem ambitia, curajul, puterea de a face ceva. Esenta exista, drumul ne modeleaza, mai raman alegerile facute. Acest om a ales sa filmeze masacrarea tibetanilor, a ales sa isi riste viata, a ales sa fie profesionist, a ales sa munceasca, a ales sa traiasca pe acest drum si ... poate a ales bine!
Eu ma opresc si o sa ma gandesc la alegerile gresite pe care le-am facut. Esenta , drum, dar... alegeri ?

PS: Oare nu am ales prea mult Bucurestiul ?! Oare pentru mine Bucurestiul nu trebuia sa fie doar, ca in fotbal, o liga inferioara ?!

Simplu si direct !

2008-12-15T12:28:00.003+02:00

Ce trebuie sa fac de sarbatori :

- Sa zambesc sincer
- Sa stau cu familia si persoanele dragi
- Sa cumpar cadouri
- Sa imi caut articole interesante pe net pe care sa le citesc
- Sa imi cumpar carti ( cel putin trei ) care sa ma tina treaz sa il prind pe mos Craciun
- Sa scriu mai mult pe blog
- Sa continui scenariul
- Sa stau la caldura cu laptopul sau o carte in brate, facand ultimele patru lucruri de mai sus

In principiu sa stau fara sa ma stresez si sa ma impacientez ca sunt sarbatori !

Ce sa nu fac:
- Sa nu fac exces de bautura si mancare!

Si eu ?!

2008-12-10T10:41:00.002+02:00

Astazi mi s-a facut dor sa scriu, sa citesc, sa ascult muzica, sa ma plimb, sa iubesc, sa ma uit la filme, sa zambesc, sa fiu eu. Am lasat tot balta, desi am destule pe cap si scriu. Si ce daca nu fac nimic acum, o sa trag tare pe ultima suta de metri si o sa termin, dar pe mine oare o sa reusesc sa ma modelez daca ma aman tot timpul. Inchid ochii si vad soarele intrand pe geam, vad dimineata si pe iubita nemachiata sculandu-ma din somn cu o melodie necunoscuta si frumoasa. Ma vad gatind un mic dejun copios, fiind atent la ornarea farfuriilor. Ma vad sarutand cu foc si strangand in palma sanii in forma de para. Tremur cand simt gustul delicateselor preparate si le amestec cu litere culese din cotidiene. Ajung pe o plaja unde stau linistit si citesc, apoi privind spre mare o vad cum se joaca zglobiu in apa cu copiii si nu ma pot stapani de atata bucurie. Deschid laptopul si scriu ...si scriu, pana simt picaturile de apa cum mi se scurg pe spate, pe buze, pe suflet si zambesc. Ma vad intins pe covor ascultand muzica cu ochii inchisi, visand ca sunt in New York-ul anilor '30. Ma vad iubind cu patima si transpirand o noapte intrega, astfel corpul plangand de fericire. Ma vad in ochii ei ce ma privesc de la o respiratie distanta. Doamne cat de bine ma simt !

Inaintea diminetii

2008-10-31T11:32:00.006+02:00

Taxiul tocmai ce a disparut, iar eu ma indrept agale catre punctul de intalnire. Intentionat am coborat mai departe, pentru a putea fuma o tigara mergand linistit prin forfota de sambata seara. Ganduri, ganduri se amesteca si ma trezesc cu filtrul intre degete si la cativa metrii de un prieten ce ma astepta. Ne salutam, glumim radem si intram. Nu mai asteptam pe nimeni, se descurca ei, ne spunem in gand fara sa mai comentam. Clubul este plin, fetele frumoase ne intampina de la intrare, iar muzica isi merita toate aplauzele. Barul lung ne atrage pe doua scaune, care spre norocul nostru se elibereaza exact cand ne apropiam noi. Comandam clasicele bauturi de intrare in atmosfera. Tigarile se aprind, picioarele incep sa tina ritmul prin batai ritmice, iar privirile sunt aruncate catre femeile zambitoare. Incep sa uit de ganduri, dar am numai ganduri, normal ca sunt rezumate la : "imi place de ea". Apar si restul intarziatilor care se pare ca isi facusera initierea serii intr-un pub! Trecem la saluturile cristaline ale paharelor, dar mereu cu altele. Atmosfera se incalzeste, iar cei cu chef de petrecut se intrec in dansuri penibile, dar de efect pentru buna dispozitie.
Primul grup de caprioare este abordat, un altul cauta locuri la bar in zona marcata de ginta noastra. Contactul incita la concursuri pe metrii de tequila si la vorbe dulci spuse la ureche. Atingerile fac si ele parte din joc. Heirupul micilor pahare combinat cu aparitia unei trupe ce canta live coveruri, declanseaza un maraton de dans, stins doar de bauturi tari inmuiate in sucuri reci. Euforia este repede extinsa persoanelor din jur, ce ni se alatura. Toata lumea zambeste si toti parca si-au sters din memorie toate problemele acumulate intr-o saptamana scursa de la ultima iesire in acelasi club, la acelasi barman, in acelasi loc, dar cu alte grupuri de caprioare.
Andrei dispare pentru o scurta perioada si se intoarce cu niste fosti colegi de facultate. Amestecata printre acestia vad o fata blonda ce statea cu spatele. Uaaaauu imi zic, si ce fund are ! Primesc o palma peste cap si o incurajare tipica : "Stai sa o vedem mai bine !". Se intoarce si...si....doamne este un inger. Ce cauta ea in mijlocul junglei intre hiene ! Mai lipsea un spot de lumina si intuneric total in jur ca sa fie si mai elocvent in ce directie privesc. Vine zambind spre mine,dar se intinde la bar lasand un spatiu cat sa ii vad lobul urechii cu vederea periferica. Ma intorc brusc catre bar si zic: Sa fie doua! Barmanul rade si spune ironic: "Apa plata!". Raspund da, fara sa clipesc. Ea incepe sa rada, dar un ras parca desprins din gesturile tinerelor fete de pension la vederea baietilor, cand ieseau la promenada. Ce sa mai, o iubesc, este clar! Oare ce o sa se intample de acum ?

De ce nu meritam ... sa traim bine ?!

2008-09-09T12:02:00.002+03:00

In curtea unei scoli- pe terenul de fotbal - isi face aparitia un sant. Cu aproximativ cateva luni inainte se reusise asfaltarea, prima oara poate dupa marea revolutie. Asteptam cu nerabdare inceperea cursurilor pe 15 septembrie si reportajele de genul : " Un copil de 8 ani si-a rupt piciorul in acest sant." sau "Copii nostri sunt obezi!". Poate mai exista bun simt si va aparea macar un gard imprejmuitor.

Un intreg cartier depinde de o linie de tramvai. Un tramvai pica pe traseu, iar echipa de interventie isi face aparitia in cel mai scurt timp cu putinta, o ora. Va multumim pentru ca va ganditi la sanatatea noastra si ne oferiti posibilitatea de a face miscare. Totul este spre bine, lumea interactioneaza mai intens atunci cand ii o uneste o cauza sportiva motivatoare.

Multumim soferilor ambitiosi ce blocheaza intersectiile, numai pentru ca ei sunt mai grabiti decat altii. Va multumim si va uram stationare placuta impreuna cu cei mai putin grabiti. Bine ca avem primar ce le vede si prevede pe toate si va lua masuri impotriva acestui fenomen.

O alta multumire trebuie adusa echipei nationale de fotbal care a reusit sa fure o victorie celei mai bune echipe din istoria fotbalistica a Insulelor Feroe. Ne inclinam marelui strateg Piturca, dar care acum merge la bluf si se pare ca nu ii mai intra cartile pe turn ( Chivu ) si pe river ( Mutu ). Nu ca acestea ar fi bune, dar macar sunt mai mari ca ale adversarilor. Sugerez ca fiecare sa joace ce stie el pe teren si daca se poate de fiecare data cand prinde mingea sa se duca cu ea catre poarta ( adversa ) fara a da pase. Nu ar strica niste casti in urechi - ca atmosfera sa sune precum noaptea anterioara-, iar pe margine in loc de apa macar o bere.

Multumim cititorilor de Libertatea pentru ca sunt peste tot, oriunde te-ai intoarce si astfel putem economisi ceva banuti.

Nu pot uita de clasa politica ce imi ofera circ zilnic prin aliante, strategii si acuze denigratoare. Cel mai important punct al acestei saptamani, poate fi numit discursul mantuitorului capitan de vas legata de apostolii ce l-au inviat pe Lazar. Parca asa era, oricum nu conteaza, ati inteles voi: Ei rai, noi buni orice facem. Intrebare : Cum dau noroc mantuitorul marinar si Lazar CVT? Amandoi cu stanga sau unul cu dreapta si celalalt cu stanga ( chiciti voi care cum ). Ar mai fi varianta germana : striga prost unul la altul, zambesc si ciocnesc paharele furate dupa vasul de protocol Siret.

Tot respectul cuvenit departamentului marketing si agentie de publicitate ce se ocupa de imaginea Apa Nova. Ati ajuns la performante inimaginabile, pe care alte departamente si furnizori afiliati le vor atinge ... candva.

Restul vor fi publicate pe un papirus ce doreste sa intre in cartea recordurilor, prin acoperirea unei suprafete egale cu cea a defrisarilor facute macar in ultimii 10 ani.

Sexul de noapte si cel de dimineata !

2008-09-07T16:15:00.003+03:00

Ma trezesc secat de puteri respirand parca in gol, avand in fata o camera pe care nu o recunosteam. Ce s-a intamplat ? In cateva secunde primesc raspunsul. Vrei cafeaua cu sau fara zahar, cu sau fara lapte ? Raspund ca nu conteaza, chiar daca o beau numai cu lapte si sa fie facuta la ibric sau filtru. Ma ridic din pat, dar ma impiedic de un laptop aruncat langa pat. Injur printre dinti si inaintez . Imi fura privirea insa o camera de filmat conectata la laptop printr-un cablu de date, ce statea pe fotoliu. Imi aduc amine! A fost ideea mea. Bun asa, o sa rememorez tot. In drumul spre baie surprizele continua. Hainele mele si ale partenerei aruncate pe jos, parca pentru a evidentia o seara intensa. Calc pe ele, fara sa imi pese. Vreau doar sa ma spal pe dinti. Injur iar ! Trebuie sa ma spal in gol fara periuta, folosindu-mi degetul. Inchid usa , mai mult o trantesc si imi arunc fata in jetul de apa rece. Pasta de dinti este ok. Mi s-a intamplat si un lucru bun in ultimele doua minute. Imi torn apa in cap, ceea ce produce o mica inundatie. Cu un ciudat sentiment de culpa ma intind dupa mot in fundul gol si incep sa sterg. Nu era mai simplu sa fac un dus ? Sunt revigorat si intors cu picioarele pe pamant.
Intru in bucatarie, dupa ce ma imbrac cu hainele ce parca cu cateva ore inainte le refuzsem. Doamne chiar este o fata frumoasa ! Ma intampina cu un zambet larg si o cafea in mana: Sper ca este cum iti place ! Daca nu, data viitoare o sa fie cum vrei. Nu imi pot stapani o grimasa si imi zic bine ca nu am plecat direct. Gust din cafea si remarc ca este foarte buna. Ii multumesc politicos si ca si cum un magnet m-ar fi atras catre ea, o sarut dulce. Ea zambeste si se face mica la pieptul meu. Imi zic in gand ca trebuie neaparat sa imi aduc aminte mai multe de azi noapte. Macar cum o cheama. Raspunsul vine imediat: Apropo daca nu mai tii minte cum ma cheama nu este nici o problema. Nici eu nu am retinut. Eu sunt Ana. Spun cu o voce usoara numele meu si mai primesc un sarut scurt si o invitatie sa ne continuam cafeaua. Capul mi se invarte cu totul, dar nu de la alcool, nu de la cafea, nu de la peisajul extraordinar pe care il am in fata - etajul 10 de unde se vede tot orasul. Ca prin minune apare o omleta facuta cu branza, ce o tinuse intro tigaie acoperita. Le pune tacticos pe niste farfurii largi pe care le orneaza in continuare cu branza, cascaval si rosii. Timp de cateva minute ii analizez fiecare miscare si radem cand ni se intersecteaza privirile. Inainte de a finaliza ornamentul o intreb de camera. Imi raspunde sec ca ne-am filmat aseara si daca vreau putem sa ne uitam mai incolo. Prin cap imi trec idei tampite : Oare a fost atat de naspa?. Raspunsul, normal apare imediat, parca ar sti ce gandesc: Sa stii ca a fost extrem de placut si intens. Cred, raspund eu,daca eu nu am fost prezent decat cu ea in erectie. Imi raspunde franc si onest: Sa stii ca te-am folosit bine oricum, poate acesta este si motivul pentru care zambesc.
Pune farfuriile una langa alta si se arunca in bratele mele si incepe sa ma hraneasca. Mancam parca am fi un cuplu ce isi face siesta de duminica dimineata, savurand fiecare moment impreuna pana dincolo de limitele jocului. O sarut usor o data, de doua ori...incep sa pierd numarul. Aprind o tigara si i-o intind, apoi alta pentru mine. Dintr-o data privirile ni se fixeaza si izbucnim intr-un sarut intens. Ne intindem peste masa din bucatarie. Farfuriile pica si la contactul cu solul parca amplifica starea de frenezie. Imi spune incet la ureche : Am avut eu un feeling cu tine !

Si am gasit-o !

2008-09-04T11:22:00.002+03:00

Ma strecor usor printre oameni si incerc sa ajung la ea. Mi-a furat orizontul din momentul in care i-am vazut ochii prin care mie mi se parea ca vede numai culori calde si blande, numai bucurie, numai bunatate. Parul ii curgea in suvite blonde carliontate, care parca erau asezate cu o perfectiune milimetrica pentru a pune in evidenta frumusetea ochilor ei albastrii. A fost nevoie de o secunda ca acest chip sa imi ramana pentru tot restul vietii in minte si in suflet. Eram fascinat de cum mergea,iar lumea se oprea fixata sa o admire, sa o contemple. Parca era un inger venit printre oameni sa transmita mesajul iubirii. Nu avea acea vulgaritate pe care o au femeile bine proportionate, ea pur si simplu te fascina. Vedeai in ea tot ceea ce cautai, venerai, visai, tot si toate isi gaseau rezolvarea in ochii ei de azur, in atingerea ei calda si sensibila ca o pana de fulg.
Ma lupt cu baraje umane ce nu ma lasa sa inaintez. Ma simt blocat si sufocat de marea de oameni care ne desparte. Toti se uita spre ea si stau cu spatele la mine ca sa nu o pot vedea. Nimeni nu ma lasa sa trec, dar imi zambesc placut si eu trec mai departe. Mi-au mai furat trei secunde in care as fi putut sa fiu mai aproape de ea.Eu dau din coate si ma zbat. Curios nimeni nu mai reactioneaza vulgar, ca in oricea caz tipic din acest oras, dar parca imi blocheaza si mai mult drumul. In sfarsit o vad. Ma inmoi iar in asfalt chiar daca picioarele mele se misca intr-un pas alert. As vrea sa strig dupa ea sa ma astepte, as vrea sa ii fac un semn, dar in fata imi apare un semafor si o coloana de masini furioase si zgomotoase. Soferii merg in fata, dar toti parca ar merge la dreapta. Nu mai suport si inaintez si eu. Franele incep sa se auda, claxoanele pornesc violent ca intr-o orchestra. Soferii care nu au avut norocul sa vada ingerul blond ma injura si blesteama. Cand sa ajung pe malul oceanului gri, simt o lovitura scurta in piciorul drept. Prea nesemnificativa durerea ca sa ii dau importanta. Soferul furios era ca un fir de iarba intr-o padure pentru mine. Imi continui alergarea jalonata alerta.
Nu mai tin cont de reguli si nimic. Imi cer scuze la fiecare placaj uman, dar nici eu nu cred ce zic. Ca prin minune in cateva secunde, ce parca au parut milenii, ajung in spatele ei si ma opresc. Ea statea pe loc si admira o cladire veche. Incerc sa imi potolesc respiratia alerta, sa imi sterg sudoarea abundenta si sa imi reglez bataile inimii. Dar nu pot sa fac toate aceste lucruri. Stau in spatele ei si simt pentru prima oara cel mai frumos miros. Este mirosul ei corporal. Doamne asa miroase frumosul ! Raman intepenit, dar mana inainteaza tematoare spre umarul ei. In acel moment sunt incercat de toate sentimentele si trairile pe care un om le poate avea pe acest pamant, in cosmos si in alte zece lumi paralele. Se intoarce lent si ma fixeaza cu privirea. Stam amandoi astfel fara sa spunem un cuvant. O privesc, iar din priviri incerc sa ii spun povestea vietii mele, bucuria sentimentului ca am intalnit-o, sa ii spun tot despre mine. Ne privim astfel timp de zece secunde pamantesti. Reusesc sa imi misc corpul impietrit cu mana in aer si sa inaintez catrea ea. O iau de mana usor cu varful degetelor, parca stiind ca descarcarea electrica dintre cele doua corpuri va fi intensa. Sunt la o palma distanta de buzele ei de capsuna. Intensitatea momentului m-ar putea face chiar sa zbor si chiar acest lucru se intampla. Se intinde si ma saruta. Atingerea buzelor devine un foc de artificii interior, un joc ludic, o pasiune ucigatoare. Devenim o singura persoana si ne amestecam prin sarutari si atingeri. O iubesc si ma iubeste, ne iubim!

Si suntem mai multi

2008-07-29T10:19:00.003+03:00

Intotdeauna am crezut ca numele meu este unul special: Cocos. Trebuie sa insemne ceva, sunt predestinat sa fac lucruri marete si indraznete. Catalin era numai un alint din partea familiei, dar Cocos... ! Din cauza aceasta nu imi pot aduce aminte exact nici o porecla din copilarie. Eram Cocos nici mai mult, nici mai putin. Eram bataios ca un cocos si incercam sa imi peri cat mai bine creasta. Crescand mi-am dat seama ca nu acel nume ma facea pe mine, ci altceva. Numele imi dadea un elan, dar ii lipsea substanta si consistenta.
Orizontul social largindu-se au aparut si alti cocosi. Nu ma regaseam printre ei. Inaintand erau din ce in ce mai multi. Am simtit ca mi-au invadat identitatea sociala. Deveneam un cocosel, un Popescu, un Ionescu...Am devenit mic cu numele pe care il credeam eu mare. Am ajuns sa fiu intrebat daca am vreo legatura cu X si Y. Deveneam neimportant si nu eu detineam controlul numelui. Eram un pui ce astepta intr-o hala sa fie marcat Cocos. Ce urat, ce dizgratios. De ce nu s-au gandit parintii mei la asta ? De ce ?
Stand relaxat la o terasa aud o voce : -Cocos ? Ma intorc si vad un bun prieten. Stam sa bem o bere. Intre timp ma suna tatal meu. Da ma cheama Cocos. Si pe altii ii mai cheama la fel, dar conteaza cine sunt, ce fac, cum o fac. Am uitat de calitate si m-am aruncat in cantitate. Tipic...tipic...

NU POT SAU NU VREAU ?

2008-07-20T19:22:00.002+03:00

Nu pot sa mai fac nimic, nu pot sa mai gandesc mai departe de micile probleme care ma inconjoara. Nu pot sa zambesc, am uitat sa zambesc. Pot sa fac asa, dar cu o falsitate pe care si eu ajung sa o cred reala. Sunt doar o urma a ceea ce as vrea sa fiu si nu incerc sa schimb acest lucru. Ma complac si ma las invins de neputinta. Zambesc iarasi fals si imi spun ca o sa trec peste. Nu este adevarat, ma mint pe mine si pe toti cei care vor sa imi intinda o mana. Ajung sa jignesc, sa enervez si sa devin dezagreabil incercandu-ma sa ma conving ca toate acestea vin din constrangeri si nu de la mine. Ma blochez cand problemele mici vin peste mine si le alung amestecandu-ma in multime, sperand sa nu mai fiu gasit. Ma mint iar si iar si devin din ce in ce mai slab. Nu mai am putere sa fac lucrurile care imi plac, fumez tigara dupa tigara si sper ca toate sa treaca din incruntarea fruntii mele. Neputinta mea ma face sa dramatizez orice aspect din viata de zi cu zi. Ajung sa fiu ursuz, dificil, greoi, dar eu afirm ca sunt coplesit.
In momentele de relaxare arunc iarasi masca de zambet si ma comport imatur sperand poate la o viata de copil. Una fara griji in care sa ma pot bucura de simplitate si frumos fara sa mai incerc sa il cuprind cu totul.
Sper ca cineva sa ma inteleaga fara sa ii explic, sa ma faca sa zambesc spontan si poate sa ma invete ca frumosul este frumos si trebuie sa il iau ca atare. Cineva care sa ma faca sa alerg din lumea in care ma sufoc. Care sa imi dea puterea sa cred ca visele pot deveni realitate, iar realitatea este doar un vis urat din care trebuie sa te trezesti. Vreau sa simt viata prin ochii ei si sa am puterea sa ma ridic tinand-o de mana fara sa mai fiu fals. Nu vreau totul, vreau doar o particica de lume in care sa construiesc o gradina de viata, in care sa ma pot bucura de simplitatea, firescul si nuanta lucrurilor si faptelor.

Cand nu esti langa mine

2008-06-22T05:53:00.003+03:00

Este sase dimineata si nu te gasesc in pat. Deschid geamul larg si sunt invadat de racoarea diminetii si simt cum incep sa zambesc. Vad in copacii din parc o zi superba pe care as vrea sa o petrec cu tine. Ochii mi se arunca iar pe pat si este gol. Nu este nimic am sa beau cafea dupa cafea si nu am sa adorm. O sa astept sa vii si o sa alergam pe alei.
Sa mergem din terasa in terasa si sa zambim ascunsi sub umbrele. Sa te sarut la fiecare zece pasi, iar la fiecare cinci tu sa imi strangi puternic palma in palma ta.Sa iti straluceasca ochii de fericire, iar eu sa iti spun ca acest moment o sa il pastrez mereu cu mine. Sa mergem intr-o librarie si sa te privesc cum stai minute intregi o carte sa alegi. Sa vezi un afis lipit pe un perete, pe care sa citesti de nu stiu ce concert in parcul din partea opusa a orasului. Sa mergem grabiti in acea directie, dar fara a uita de micul nostru ritual. Sa mergem sa mancam si sa imi furi din farfurie si apoi sa ma hranesti ca pe un copil. Sa se faca seara si nici macar sa nu observam. Sa ne trezim pe aceeasi alee unde eram acum zece ore si sa ne sarutam. Sa incepem sa facem dragoste din strada si pana in casa. Sa uitam de noi si trupurile sa ni le amestecam. Sa ne savuram la fel cum copii mici savureaza inghetata de capsuni intr-o zi de vara. Sa gemem si in ochii celuilat sa ne uitam. Sa adormi in bratele mele, in timp ce despre ziua urmatoare discutam.
Cum as putea eu sa mai adorm, cand stiu ca nu esti langa mine in pat !?

Am uitat sa mai fim romani

2008-06-21T23:44:00.002+03:00

Ne este rusine ca suntem romani, ne este rusine cu noi si neputinta noastra. Ce categoric sunt, nu ? Cum sa nu fiu, cand vad ca nimeni nu mai da doi lei pe tricolor si spun ca este doar o bucata de panza. Am ajuns asa din cauza noastra, a egoismului nostru. Ne lipseste solidaritatea si bucuria de a trai intr-o comunitate. Toti vrem sa castigam mai mult, sa fim respectati mai mult, dar uitam ca aceasta nu se poate face decat daca traim intr-o societate. Ne furam in fiecare zi unul altuia caciula. Atunci inseamna ca ne meritam soarta, cum toata lumea zice de parca ar fi una din legile universale.
Romanii se bucura de casa lor, de gardul lor cat mai colorat si inalt, nu ii intereseaza cum afecteaza pe cei din jur cu acestea. Imi este rusine cu astfel de concetateni si ma gandesc doar la trecut si viitor. Refuz sa traiesc in prezent cu acesti oameni. Refuz sa fiu ca ei constant. Nu pot fi insa atat de puternic si ma complac. Chiar de aici din tara am vrut sa plec.
Cum poti sa devii sclav fara sa ti se ceara? Cum poti sa pupi strainii in fund, cand ei iti intind doar mana? Cum se intampla toate acestea? Oare s-a eradicat din noi orice forma de solidaritate si fiecare incearca sa iasa la suprafata calcand pe capul altora ?
A fi patriot nu inseamna sa iubesti prosteste o bucata de pamant, ci sa fii mai bun fata de comunitatea din care faci parte. Sa incerci sa schimbi lucrurile infecte. Nu sa te omori cu vecini de granite, ci sa ii intelegi si sa ii asculti. Nu sa astepti de la stat, ci sa iesi in strada si sa ceri statului ce ti se cuvine. Romania nu are lideri ce intereseaza si atunci si restul vor fi la fel. Suntem ca niste fluturi pe care poti sa ii faci sa nu mai zboare, dar nu le poti lua frumusetea. Iar copii nostrii care vor fi niste fluturi vor invata de la noi ca nu se poate zbura, ca este interzis.
Cum putem sa ne umilim in fiecare zi la munca, pe strada, in vacante fata de niste straini si ei nici macar nu vor asta de la noi. De ce nu putem sta drepti si sa ne sustinem crezurile? De ce ? Toti oamenii apartin unei mari familii si cu toti suntem frati, dar am crescut in diferite locuri si avem educatie, gandire diferita. Intre noi tot timpul cineva va dori sa fie capul de familie. Noi romanii facem parte din familie, dar dormim noaptea afara din casa pentru a nu deranja pe restul. Unde este mandria noastra? Nu trebuie sa dorim raul altora, ci binele nostru. Nu trebuie sa plecam capul decat atunci cand gresim, nu tot timpul. Nu trebuie sa furam ce alti au castigat de la noi!

Pe ulita europeana

2008-05-28T00:40:00.001+03:00

Ies pe strada si nu pot sa deschid ochii. Imi este groaza. Ma gandesc la mingea de 35 si vad panouri publicitare. Imi aduc aminte de bunicul meu ars de soare si vad ochelari de soare, cu Gucci, purtat de nimfomane. Rememorez povestile din timpuri apuse si observ o cladire de birouri aparuta printre cladiri istorice. Sper ca macar oamenii sa fie buni, dar ma calca pe picior si injura pe rosu ca merg prea lent. Vad varstnici obositi de vremuri care au uitat sa mai fie mandri si se complac in mizerii. Calc intr-o balta unde sta aruncat un fluturas si pe el scrie : " Cu mine o sa fie mai bine. " Nici nu termin bine de citit ca iar sunt lovit si injurat, pentru ca drumul celor grabiti l-am blocat. Dar unde se grabesc oare? Sa ajunga la o munca mizera unde toti sunt sefi ca au un birou si o diploma fara frecventa inramata pe un perete exact langa poza patronului din vest. Poate exagerez, dar apoi vad semaforul. Sunt toti blocati in intersectie si asteapta ziua de platit rate si poate si ziua in care le moare o bunica, speram ca cea cu trei camere. Un geam de la masina este lasat si se aude un cantec cu un barosan, pacat ca suna cineva trebuie sa il inchida nu poate toata lumea afla, este masa suna din Spania si ii spune: " A murit baba si nu mai are unde lucra!" Ma opresc in fata unei vitrine si vad reduceri la pachetele turistice. Inauntru lumea se inghesuie sa-si faca rezervare ca nu cumva in vacanta scurta sa tina aparatul digital sub perna. Un copil fara o mana cerseste langa, spunand o poveste, sigur nu de el inventata. Doua tipe imbracate bine trec pe langa mine si le aud in treacat spunand ca au facut rost de hands free pe timpan la examen si ca diseara se duc sa serbeze in club pana se fac manga, poate baga si niste iarba. Nu iarba, ci niste pastile ca sunt mai marfa. Merg mai departe si sunt intrebat in engleza unde este Regia. Cele doua de dinainte se intorc si se ofera ghide. Raman fixat in asfalt si incerc sa ma misc, dar ma impiedic de o bordura. Injur printre dinti de durere si sunt apostrofat de o batranica ca sunt necivilizat. Imi vine sa urlu, asta inseamna ca sunt needucat? Dintr-o data pe un perete sta scris "isus vine" si vad trei maicute facandu-si cruce si isi continua asaltul calatorilor cu pliante: "iehova este langa tine." Nu mai vreau sa mai aud si atunci ma gandesc ca ar fi mai bine cu putina muzica in casti sa ma inveselesc. Dau drumul la radioul de pe telefon. Am nimerit reclame, ma oftic de mor. Tacticos schimb postul si disting o voce ce se plange de o despartire, in versuri simple si penibile. Renunt, ma duc acasa. Imi fac scenarii care este drumul cel mai scurt. Dupa un minut imi dau seama ca m-am mutat de acolo demult.

Albastrul marii

2008-05-01T13:00:00.000+03:00

Avea acei ochi albastrii in profunzimea carora te pierzi plutind prin marea sufletului ei. Nu puteai sa te deslipesti de ei. Te vrajeau si te faceau sa vrei mereu mai mult si mai mult. Te relaxau, te protejau, te iubeau si te faceau sa tresari la fiecare reflexie a fericirii. Erau cele sapte minuni ale lumii si mai mult de atat. O clipa de visare in marea albastra era o aventura milenara.

Ea statea intinsa pe un sezlong privind marea prin marea din ochii ei. Nu ma observa cum ma uitam fix la ea, vrajit de frumusetea si puritatea ochilor ei. Incerc sa imi fac curaj sa ma apropii de ea, dar sunt prea slab pentru a mai putea sa imi mut privirea si raman fixat in nisip prins printr-un fir invizibil de acei ochi. La un moment dat se intinde pe spate in sezlong. Raman naufragiat si nu mai am puterea sa fac nimic. Primesc o palma dupa ceafa de la un prieten care incepe sa rada si sa zica sa ma duc la ea, pentru ca stau ca un prost de cinci minute si privesc in gol. Doar cinci minute, doar atat, mie mi s-au parut o mie de ani!

Luand o gura din berea calda si aprinzand o tigara ma duc spre ea. Incepem sa discutam, dar ochii ei erau ascunsi acum de niste ochelari cu lentile mari. Mi se pare o fata extraordinara la prima vedere, dar totusi simt ca lipseste ceva. Nu imi dau seama ce, dar nu ma chinui prea mult sa gasesc raspunsul. I-am luat numarul de telefon si ne vom vedea diseara pe aceeasi plaja cand va incepe partyul. Ma intorc in galeria ce ma astepta la cativa metri. Ar trebui sa fiu fericit, dar nu sunt. Poate incantat de reusita adusa in cadrul gintei !

Alerg spre mare si ma arunc in apa rece. Revin la suprafata cu putere, impingandu-ma in nisip si sar spre inaltimi. Zambesc si imi spun in sinea mea: " Va fi o noapte de neuitat, dar numai o noapte, pentru ca de aceea sunt acum aici. Nu mai cauta marea ta in toate marile, acum esti la mare, mare distanta de ce ai vrea tu."

Descoperirea magiei

2008-03-25T01:28:00.001+02:00

Era o zi morocanoasa si ploua cu picaturi mici. Corina tocmai venise in oras dupa o lunga si obositoare calatorie in interes de serviciu. Cum a ajuns acasa si a vazut casa goala si-a aruncat bagajele si a iesit la o plimbare. Vremea nu a tinut cu ea, asa ca intrat intr-o cafenea. Era genul de cafenea cu geamuri din podea pana in tavan, de unde puteai spiona straduta agitata, savurand intr-o lumina palida cafeaua fierbinte. Masuta era lipita de geam si era pentru doua personae, avand o discreta separare fata de cele de langa. Corina statea si privea pe geam cum picaturile se preling. Nu observa strada, agitatia si restul, ci doar picaturile. O hipnotizau si parca vorbeau cu ea. Atmosfera creata de melodiile de jazz o chinuiau tigara dupa tigara. Isi scoase telefonul privind la el in gol. Vroia sa sune pe cineva, dar nu mai stia pe cine. Se blocase cu privirea in telefon. Tigara ramase intre degetele ei pana se facu scrum. Un expresor incepu sa urle disturband linistea acestui refugiu. Corina isi reveni, din golul in care se pierduse. Se uita spre chelner si ceru nota.

A hotarat sa mearga pe jos prin ploaie, chiar daca nu avea umbrela. Statea la patru strazi. Dintr-o data o bufni un ras cristalin si placut. Intrase cu piciorul intr-o balta si se udase. Siroaiele de apa i se prelingeau pe fata ei alba. Incepu se se joace ca un copil in apa adunata langa bordura. Era atat de inocenta si placuta ochiului, incat te-ai fi indragostit pe loc de ea. Simtea cum fiecare particica a corpului ei zambeste si se bucura. O bucurie de mult uitata. Era un moment magnific pe o strada obisnuita, intr-o zi obisnuita. Corina zambea si plangea in acelasi timp. Nu intelegea de ce, dar simti ca din acel moment viata ei o va lua in alta directie. Pana acasa fugi jucandu-se cu picaturile de ploaie si lovind baltile ca un pusti ce loveste mingea in curtea scolii.

In fata scarii era vecinul Marian. Un om la saptezeci de ani cu parul alb si putin schiop de un picior. Corina il vazu din strada si fugi direct spre el. Cu un gest sugubat il saruta pe obraz si ii spuse buna seara.
- O seara supeeeeerba- si tipa - pentru a simti viata, se adresa Corina.
- Da, daca spuneti dumneavoastra domnisoara. Dar de ce sunteti asa fericita?
- Nu stiu nea Marian, dar simt numai fericire si vreau sa ma bucur de ea.
- Bravo fata mea, bravo. Asa si trebuie, ca altfel ajungi ca mine.
- Nu vorbiti asa. Haideti cu mine in ploaie.
Tras de maneca, nea Marian insista ca nu poate.Corina insa fugi in ploaie si se rotea pe loc. Parca era un titirez, care ai impresia ca nu se va mai opri niciodata.
- Nu stiti ce pierdeti, spuse Corina.
Nea Marian zambi si admira clipele de fericirea ale fetei.

Fata fugi pe langa nea Marian si urca in casa spunandu-i ca se vor vedea maine.
Ajunsa in casa inchise usa si isi arunca toate hainele de pe ea. Avea un corp atat de frumos, parca era o capodopera insufletita. Linia soldurilor descria perfect frumusetea feminina. Sanii ii erau ca doua piersici coapte ce exaltau la fiecare miscare a corpului. Din cauza umezelii si frigului pielea ii era creata si sfarcurile tari ca o nuca. Nici un barbat nu ar fi putut rezista unui asemenea peisaj.

Va continua …

O picatura de libertate

2008-03-16T01:36:00.004+02:00

Care este bariera pe care trebuie sa o trecem pentru a fi cu adevarat liberi, sa fim cu adevarat fericiti ?

Nu putem disparea dintr-o data din aceasta intelegere cu societatea si sa ne descoperim?

Sunt niste intrebari pe care mi le pun mereu, dar niciodata nu le spun cu voce tare pentru ca imi este frica ca as putea afla inceputul de propozitie al raspunsului. Acest impuls de a intreba si gasi o frantura din raspuns, te sperie mai mult decat toata intelegerea in care traiesti. Cei care au trecut peste acest pod au fost cei puternici, cei care au putut sa afirme telurile si credintele lor. Nu vreau sa alunec pe panta confesiunii luata in lacrimi sau ras, ci doar sa imi afirm mie ca frica de nereusita este mai nemiloasa decat nereusita in sine, iar marile calitati umane sunt demonstrate infruntand esecul. Iti poti permite sa fii bun cand esti puternic, dar atunci cand esti slab este o provocare imensa.

Totul se intampla in capul nostru in functie de injectiile primite prin diverse cai mediatice sau educationale. Lupta aceasta poate fi pierduta din start daca ne cantonam in relatia de cuvinte: imi este bine asa. Intreb eu : Oare imi este bine asa? Nu, nu imi este. Nu imi este, pentru ca eu vreau mai mult si acest mai mult mi-l pot oferi doar eu, iar eu nu fac nimic in aceasta privinta.Doar eu pot incepe lupta si tot numai eu o pot castiga.

As vrea sa ma arunc pe iarba si sa simt fiecare fir. Sa privesc cerul si sa ii simt razele. Sa ma ploua si sa ating picaturile cu toate simturile. Nu vreau presuri, ochelari sau umbrele, vreau sa simt natura, vreau sa ma simt pe mine, vreau sa fiu fericit, vreau sa traiesc si vreau sa impartasesc aceste lucruri. Nu cred ca daca am sa beau cola, o sa fumez sau daca o sa am cel mai ravnit post din companie o sa ajung sa fiu liber. Nu, ci doar o sa aman momentul pana o sa pun intrebarea. Aceasta este slabiciunea si mana intinsa data minciunii in care traiesti.

Si dupa cateva randuri acordate mie inteleg cum simturile sunt putin patrunse de un aer necunosc, dar totusi placut si familiar. Simt melodia care o ascult, chiar daca in fragmente, aud masinile alergand furibunde pe bulevard si …zambesc. Gandul zboara frumos si ajunge pe niste ochi albastrii. Ma opresc si poate am sa reusesc sa ma scol si sa merg mai departe.

Inceputul ...

2008-02-15T01:03:00.001+02:00

Ce se intampla atunci cand simti ca toate celulele corpului tau sunt puse in functiune catre un scop precizat de ilogica de a impresiona ? Atunci incepi sa dai ce ai mai bun din tine si realizezi lucruri pe care nu credeai ca esti in stare sa le faci. Fuga de anonimat prin gestul de a impresiona, pentru a demonstra, este unul din micile motoare interioare pe care le putem regasi in noi. Declansatorul acestor mecanisme este de obicei persoana pe care vrem sa o castigam sentimental. Neavand la dispozitie pe moment posibilitatea de a ne evidentia, atunci lansam un plan de atac al frontului. Planul este unul inconstient in dementa oarba a sentimentelor si a eului interior. Inconstienta poate scoate insa din noi acele posibilitati pe care noi ni le recunoastem doar ca fiind potentiale. Orbia frumoasa a sentimentelor devine parghia declansatoare a personalitatii individului.

Se plimba aiurea pe strazile luminate ale orasului intr-o noapte placuta de iarna. Nici el nu isi dadea seama de ce trebuie sa se plimbe si ce trebuie sa gaseasca, dar simtea nevoia de fi numai el cu el in aceasta mare de oameni si lumina. Timpul se scurgea repede, iar el zburase peste multe strazi. Se supara, oprind firul povestii din capul lui, cand observa ca nu descopera nimic in plimbarea sa. Trecea prin locuri aglomerate sperand ca va cunoaste o femeie noua in viata lui, pentru care ar lasa toate femeile anterioare si celelalte lucruri care compun viata de zi cu zi. Intersectarea fugitiva a privirilor ii placea, dar in acelasi timp ii conturau ideea ca se zbate in gol. Se resemnase intr-un final prelungit si o lua spre casa pe drumul cel lung. A ajuns foarte repede pe strada unde locuia si isi aprinse o tigara, ca o ultima incercare de a lungi plimbarea. Intra in casa si i se parea dezolant. Colegul de apartament il intreba ce face, ca de obicei. Ce sa ii raspunda, cum sa ii spuna, oricum acesta nu va putea intelege? Raspunse stereotipal : „ Bine! „ se dezbraca si se arunca in pat. Adormi surprinzator de repede, fara sa isi construiasca orase in minte ca de obicei.

Alarma de la telefon suna, iar el cu un gest lent o opri si se culca la loc. Faza se repeta de vreo patru ori. Intr-un final ceda ceasului si se ridica din pat. Pentru prima oara nu se duse direct in baie, ci deschise calculatorul pentru a asculta muzica. Muzica incepu sa se auda in boxe si se bucura cand observa ca era o melodie vesela care il binedispune. Ridica jaluzelele si soarele patrunse placut peste camera intunecata. In acel moment corpul ii era invadat de chimia placuta a diminetii reusite. Ceva insa lipsea, dar o parte a creierului sau refuza sa pice in aceasta sinapsa suparatoare si dorea sa se bucure de aceste clipe. Dimineata trecu repede si frumos. Isi savura cafeaua si biscuitii, condimentandu-i cu cateva tigari. Fiind week-end se gandi sa se intalneasca cu niste prieteni la o cafea in oras. Mai mergea una oricum.

O excursie cat o viata

2007-12-01T19:35:00.001+02:00

Se refugiaze intr-o casuta ce era situata in coasta unui deal. La cativa pasi de casa curgea un parau, care aveai impresia ca interpreteaza o simfonie. Locatia satului era nedefinita de hartile turistice, astfel ca lumea de aici traia dupa aceleasi reguli nescrise ale comunitatii. Bunatatea oamenilor l-a bucurat si i-a insuflat o putere interioara ce se reflecta in ochii lui atat de deprimati pana atunci.

Ajuns foarte tarziu in noapte nu reusise sa exploreze imprejurimile, asa ca se hotara sa se scoale de dimineata. Casuta era goala, dar el simtea ca intre acesti pereti ar incapea toate lucrurile pure si nevinovate pe care le-a vazut si simtit.

Afara era destul de frig fiind inceputul lunii decembrie, dar nu batea deloc vantul, fiind o placere sa te plimbi. Iesise din casa si inainta spre padurea din marginea satului. Se bucura ca un copil de aburii pe care ii scotea pe gura, parca acestia ar fi materia sufletului sau. Admira peisajele si arhitectura satului si il cuprinse un calm de parca ceva urma sa se intample. Corpul lui fusese cuprins de un fior ce il facu sa reactioneze ca un caine cand se scutura de apa. Trecu cu vederea acest puternic impuls si se afunda in sat.

Intra intr-un dragut magazin de unde isi cumpara un pachet de tigari. Discuta cu vanzatoarea si ii ceru cateva ponturi pentru a se plimba. Iesi fericit din magazin, parca simtindu-se ca un om al locului, ce isi facea plimbarea catre cel mai bun prieten, pentru a-l scoate la meciul de fotbal al echipei favorite.

Toata lumea il saluta pe strada si zambea. Reactiona la fel si se bucura de zambetele si intrebarile lor prietenesti. Un satean ii indica o casa si ii spuse ca mai sunt veniti niste turisti. Si el si sateanul au fost mirati, asa ca se hotara sa se duca sa ii salute.

Exact cand ajunse in fata casei iesi pe poarta o femeie. Se simti tintuit in loc si nu mai putea scoate un sunet. Ochii sai o pironeau si o contemplau. Vazu cel mai frumos zambet din viata lui si simti ca tot ceea ce facuse pana atunci, a fost pentru a ajunge in acest sat si a o cunoaste pe aceasta femeie. Nu avea nume, dar simtea ca stie cum o cheama. Toata viata lui a dorit sa stie cum arata aceasta femeie. Simturile ii spuneau ca ea este femeia fara chip din nopile sale lungi.

Femeia se apropie de el si ii spuse :
- Buna, eu sunt Raluca! Se uita la el si o bufnise rasul cand il vazu cum sta ca o statuie si i se misca doar ochii.

Dupa o liniste de doua, trei secunde se prezenta si el pe un ton calm, calduros, dar totusi entuziast. Ii intinse mana, iar ea o apuca. In acel moment se simtira amandoi de parca timpul se oprisera si ei levitau deasupra lui. Nu mai aveau cuvinte, le stiau pe toate. Nu mai aveau ce sa isi explice, cunoasteau tot unul despre altul.

Poarta se deschise si iesi un barbat inalt si barbos si li se adresa:
- Salut eu sunt Marius! Aceasta este sotia mea Raluca, dar vad ca ati facut cunostinta. Curios sa mai gasim turisti in aceasta zona, se pare ca de ce am vrut nu am scapat si rase, parca pentru a da de inteles ca fost o simpla gluma.
…..

Nunta de argint

2007-11-27T19:06:00.000+02:00

Vreau sa ii felicit pe parintii mei pentru acest eveniment extraordinar din viata lor. 25 de ani in care au fost impreuna la bine si la greu. Nu pot continua sa descriu mai mult acesti 25 de ani, am vrut doar sa ii punctez. Astept cu placere nunta de aur cand vom fi toti – chiar mai multi - la aceeasi masa sa ne bucuram.

Pentru parintii mei,

My / your way,

2007-11-20T22:14:00.000+02:00

Nu cred ca exista pe lumea aceasta lucru mai frumos ca o femeie ce iti impartaseste toata fiinta ei, intr-o imbratisare. Pentru a ajunge sa inteleaga cu adevarat o femeie, orice barbat trebuie sa devina barbat. Barbatii nu sunt barbati doar prin definitie, ci si prin actiunile lor.

Un barbat trebuie sa isi demonstreze calitatile sale potente din nastere. Trebuie sa isi ia soarta in maini si sa isi lase amprenta. Barbatul este acela care trece prin lume si ia ce este mai bun din ea, dar in acelasi timp si da ce este mai bun din el. Femeie este acel instinct care ii dicteaza sa avanseze, sa cutreiere, sa descopere, sa inventeze ca mai apoi sa fie apreciat. Barbatii adevarati nu sunt frumosi, ci sunt magnifici prin personalitatea lor. Si cum ar arata viata lor fara realizari si fara o femeie ? Ar fi o viata stearsa ce a mimat trecerea pe acest pamant. De la viata trebuie sa ceri ce are mai bun, dar trebuie sa ii daruiesti de zece ori mai mult.

Exista intotdeauna motive sa te reinventezi, sa o iei de la capat, sa incerci alta rezolvare pentru a-ti realiza visele. Cei care stiu acest secret si se lupta cu fantomele societatii pentru acest lucru, sunt acei curajosi gladiatori moderni. Lupta nu mai este una corp la corp, este una de a-ti cunoaste limitele sociale si a ti le depasi, a sti ce ai si ce vrei. Fiecare trebuie sa isi acorde sansa de a trai fara regrete si a iubi cea mai importanta femeie din viata lui. Uneori trebuie facute sacrificii extreme, este nevoie de a calatorii in toate porturile lumii, de a construi orase si multe altele.

In final ramane doar acea imbratisare si o lume care te va tine sau nu minte, dar a fost o viata dupa cum ai vrut tu, nu dupa cum au vrut altii.

O pagina frumoasa pentru mine

2007-11-07T09:12:00.000+02:00

In urma cu doi ani, pe o vreme la fel de mohorata ca aceasta, am fost la un antrenament de inot al fratelui meu mai mic. Mi-a facut o mare placere sa il vad cum inoata si se bucura impreuna cu alti copii. Antrenamentele nu sunt usoare si uneori iti vine sa iesi din bazin si sa stai pur si simplu, dar fascinatia apei iti canalizeaza ambitia. Deasemenea ma bucura deoarece si eu am petrecut in acel bazin cam cinci ani din copilaria mea.

Am urmarit acest frumos spectacol, dar geamul prin care ma uitam a aburit si a trebuit sa imi gasesc o alta ocupatie. Mi-am pus castile la urechi si am inceput sa ma plimb pe langa bazinul de vara. Era atat de sinistru in plina toamna, dar si frumos in acelasi timp, deoarece vedem acest loc din prisma amintirilor. In casti a inceput sa se auda melodia celor de la Morcheeba, The Sea. Efectul creat a fost unul extrem de puternic. Am inceput sa creez in mintea mea o legatura intre frumusetea amintirilor si realul pe care il observam. Realitatea incepea sa fie una subiectiva. Nu numai ca vedeam bazinul plin de copii inotand si bucurandu-se de apa si soare, dar vedeam o parte placuta din mine. Mi-am amintit de tot ceea ce inseamna apa si ce efect a creat asupra mea. Am ajuns inevitabil cu gandul la Dunare si zilele frumoase petrecute cu prietenii pe malurile sale. Gandul m-a purtat la fiorul pe care l-am trait la primul contact cu un rau de munte. Mi-am adus aminte de mare si sentimentul placut de libertate si liniste pe care ti-o dau valurile, cand stai aruncat la sase dimineata intr-un sezlong si le admiri. Cel mai frumos lac al copilariei mele este cel de langa Sala Polivalenta a orasului. Aici iarna ne strageam dupa fiecare antrenament si testam grosimea ghetei. Era un spectacol superb si inocent. Ne adunam toata echipa de handbal si din ambitia si curajul varstei ne consideram niste exploratori. De fiecare data plecam cu picioarele ude acasa, in cel mai bun caz! Rememorez cu placere si acum plonjoanele facute in apa lacului, la ruperea ghetei. Ce frumos!

Antrenamentul s-a terminat! Fug sa il iau pe fratele meu. Mici inotatori fac dus cu apa fierbinte de se inrosesc ca racii si tipa. Frumos! Ies afara sa fumez o tigara.

PS: Imi promit ca toate aceste amintiri frumoase sa reusesc intr-o zi sa le pun in cuvinte, sper eu, macar la fel de frumoase!

Schita a schitei despre vise si povesti

2007-11-01T15:17:00.000+02:00

Fiecare copil are visul lui cand este mic si il proiecteaza in viitor, pentru cand va fi mare. Cand crestem ne dam seama ca vrem sa fim mai mult decat atat si ne dorim povesti, in care sa fim actori principali. Insa nu ne dam seama ca povestea pe care noi o dorim, va fi defapt viata noastra. Aceasta este insa una care tine foarte mult cont de ambitia cu care noi reusim sa ne tinem legati de firul epic. Cei care reusesc sa acapareze in povestea lor cele mai multe povesti, sunt acei oameni, care haideti sa le spunem ca ar fi de succes. Ar trebui astfel diferentiate trei mari categorii de povesti: cele sincere si profunde, dramele si cele indiferente.

Catalogand si clasificand mergem mai departe spunand: oare ce merita fiecare? Merita ceea ce isi doreste cand este mic. Uitam uneori de noi si ne dorim povestile altora, ne dorim viata altora. Ne plac dramele si vrem sa le traim, dar numai ca nu stim sa le facem fata, ci doar sa le privim. Si atunci cautam salvarea in profunzimea simplitatii. Vrem sa avem o viata linistita, frumoasa, pura, inocenta, dar numai ca avem tendinta de a dramatiza. Cu siguranta nimeni nu isi doreste sa fie indiferent. Indiferenta creeaza abstractul, creeaza adevaratele tragedii, creeaza raul primar. Cu indiferenta defapt fiecare se lupta toata viata. Cum poti avea o viata si totusi ea sa nu te reprezinte, sa fie una de spectator la propria trecere a timpului pe scena goala. Fiecare are regretele lui, dar oare cate din ele reusim sa le bifam in lupta cu timpul si sa le introducem in textul vietii ca si actiuni reprezentative?

Visele copilariei au fost intr-un fel adaptate si ne imping spre drama si simplitate in acelasi timp, cu o singura unealta pe care concretizam ca o avem cel mai la indemana, indiferenta. Aceasta nu vine numai din pasivitate, ci dintr-o incarcare exagerata de vise pe care nu reusim niciodata sa le realizam, deoarece fugim dupa toate. Dramele sunt pentru cei ce traiesc viata dupa cursul „que sera sera”, dar in acelasi timp isi planifica ambitia in atingerea unor scopuri realizabile si irealizabile.

Si unde este mai bine sa ne aflam? Nu stiu ! Si poate de aceea lumea in care traim este atat de urata, dar si frumoasa in acelasi timp, conteaza numai ochiul sufletului cu care o privim.

O dimineata

2007-10-20T09:38:00.000+03:00

Cum ar fi daca ai scrie pe blog, fara a avea nici un subiect concret !? Cum ar fi daca ai scrie aiurea, crezi ca intereseaza pe cineva ce publici ?! Acesta este doar un exercitiu de comunicare."

M-am bine dispus ascultand muzica la maxim, care sa imi aduca aminte de lucrurile placute pe care mi le doresc. Am deschis toate geamurile, pentru a da posibilitatea aerului rece sa patrunda in camera plina de caldura urat mirositoare, de tabac. M-am trezit singur in casa. In cele mai multe cazuri nu imi place, dar astazi a fost perfect. Mi-am dat seama ca dimineata nu ma intristeaza daca sunt singur, ci ma face mai puternic si mai ambitios. De multe ori spuneam ca este bine sa te trezesti langa cineva. Este adevarat, dar nu si pentru ziua de azi si altele cateva. Afara nu este soare, nici lume pe alei care sa plimbe catelul, dar dimineata asta are ceva aparte. Acest sentiment cred ca imi vine in cap din cauza ca este dimineata mea. Si ma bucur de ea.

Incerc sa imi fac planuri pentru ziua de azi. Dar de ce sa imi fac planuri ? Facand planuri am sa fac ca aceste clipe sa treaca foarte repede. Nu vreau acest lucru. Vreau ca totul sa inghete in aerul rarefiat al atmosferei. Si totusi inevitabil timpul trece. Nu merge sa ma lupt cu timpul ma invinge mereu. Muzica insa continua sa se auda si invinge timpul. Evrika!

Trecem la bautul cafelei si savurarea tigarilor succesive. Este nociv, dar bun pentru psihic. Nefumatorii nu vor intelege niciodata. Norocul vostru ca nu aveti acest viciu. Noi insa astia care vom muri mai repede, avem niste mecanisme de a ne face viata noastra scurta mai frumoasa.

Unde as putea eu merge in aceasta dimineata? Si imi aduc aminte ca trebuie sa pun inca un "pas" la proiectul inceput cu Isa ( http://www.pasiinostri.blogspot.com/ ). Isa doarme si are telefonul descarcat. Mai astept si intre timp o sa scriu despre aceasta dimineata.

Vecinii au inceput sa iasa cu patrupedele lor la plimbare. Ce se intampla? Muzica ce rasuna incet pe alea de langa bloc ii cam intristeaza. Nu ar trebui, este vesela. Nu ?! Radeti ...bucurati-va ...! Pe cine mint eu, stiu ei ce stiu : " Inca unul !"

Replica privind ecologia

2007-10-19T11:10:00.000+03:00

Multa lume ma priveste cu umor cand spun “povestea ecologiei”. O sa o numesc asa pentru a ma limita sintactic. Aceasta poveste este mult mai ampla decat ne dam noi insa seama. Cum bine au spus multi economisti nimic nu va fi facut gratis. Asadar aceasta ideologie este una ce in viitor va aduce profit. Nu este un act de caritate catre natura, ci doar un pas pe care trebuie sa il faca economia. Si cum economicul si politicul sunt doua medii care decid global ele trebuie sa aiba un fundament pentru a promova aceasta gandire ideologica. Pentru ca ceva sa aiba succes mai intai trebuie oprimata, ca mai apoi sa fie imbratisata deplin. Acest lucru se intampla acum si dupa cum a fost consemnat anterior, urmatoarea “revolutie” va fi cea “verde”. Mergand pe firul ideologic spun ca acest lucru se intampla pentru a fi distrasa atentia lumii de la lucrurile sensibile. Mai afirm ca intoarcerea ochilor catre natura inseamna construirea unei relatii intre om si ea, ce va produce miscari culturale importante.

Acum o sa fiu intrebat, dar unde este problema? Economic vorbind pentru a se realiza un proiect trebuiesc bani, foarte multi bani. Acesti bani vor fi luati din alte directii si ca sa fim sinceri ei nu vor fi luati din profiturile companiilor, ci din cele destinate tarilor din lumea a treia. Reteta este simpla si tine de o logica banala. Tarile puternic dezvoltate isi vor dezvolta tehnologii verzi, care sunt capabile sa utilizeze resursele fara a avea externalitati mari. Ceea ce inseamna folosirea cat mai eficienta a resurselor la costuri reduse, ceea ce va duce la un profit mai mare. In schimb tarile nedezvoltate nu vor avea acces la acestea, deoarece au intrat in joc prea tarziu si regulile sunt deja facute.

Bine, dar atunci de ce trebuie sa avem o viziune verde? As puncta ca dezvolta un spirit educat din foarte multe privinte, capabil sa dea raspunsuri complexe la intrebari complexe. Un alt aspect important este dezvoltarea spiritului civic si a respectului fata de mediu. Putem observa ca facem parte dintr-un mediu pe care datorita actiunilor noastre il influentam. Aprofundand putem ajunge la o mai buna intelegere a managementului economic. Toate acestea sunt reflectate in final in bunastarea individului. Individul incepe sa traiasca intr-un mediu curat, sa aiba o medie de viata mai lunga, copii sai vor trai intr-o lume curata.

Pentru a intelege relatia dintre mediu-economie-societate nu trebuie doar sa eliminam problemele de mediu si sa cream o societate ce traieste in ambianta cu mediul, ci trebuie sa privim mult mai amplu. “Revolutia verde” nu trebuie facuta dupa pasii deja stabiliti ce vor aduce castiguri doar lumii bogate, trebuie extinsa la tot mapamondul. Verde va trebui sa fie atitudinea atat fata de mediu, cat si fata de fiecare individ al planetei. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru toate faptele trecutului.

Inchei spunand urmatoarele : revolutia verde se va realiza, dar conteaza cine va avea de castigat datorita ei , toata populatia sau doar o parte din ea ? Depinde doar de maturitatea societatilor asa zis democratice care trebuie sa dirijeze un dialog dur cu autoritatile elitiste ce detin controlul politico-financiar.

PS: Daca articolul vi se pare o exagerare va rog sa intram intr-un dialog pentru a ne prezenta argumentele.

Cultul succesului ca o noua credinta

2007-10-19T10:19:00.000+03:00

Imi vine cu un tropot amenintator si asurzitor in cap de fiecare data aceasta sintagma. Ea imbraca la fiecare multe forme pe care nu doresc sa le exemplific, deoarece sunt arhicunoscute. Doresc insa a sublinia ca aceasta idee pregnanta din mentalul maselor a devenit o religie. Puteti crede ca exagerez, ca sunt eretic, mincinos, cum vreti sa ma faceti, dar uitati-va in jur si spuneti-mi ce vedeti! Incercati sa va aplecati asupra acestei probleme din punctul vostru de vedere. Vizualizati orarul zilnic, aspiratiile, ce va aduce placere, ce va doriti, observati-va proiectiile din interior spre exterior si invers. Veti constata ca acest model al succesului va acapareaza in functie de educatia si radacinile de dragoste si simpatie fata de oameni si familie ( am separat intentionat) un procent semnificativ din viata.

Traim dupa cum prea bine se vede intr-o societate emergenta asa zis a "democratiei", in care singurele ei bastioane sunt multinationalele ce ne inconjoara. Aceasta acaparare culturala si dezradacinare o romanilor a fost facuta dupa un plan gandit pe care noi suntem prea mici de a-l intelege, dar il simtim. Prin comunism am pierdut traditii,valori si chiar Biserica. Le-am pierdut pentru ca au fost interzise, dar frica ne-a facut totusi sa ne apropiem de ele tematori in acea perioada. Democratia a facut in asa fel incat ele sa dispara din mintea noastra. Am devenit acei consumatori si sclavi ai sistemului modern. Poate spuneti ca sunt cuvinte mari, dar va rog uitati-va in jur si apoi in trecut. Sapand veti descoperi ca ceva se pierde si este numai datorita acestui cult al succesului.

Nu as dori sa intru indetalii istorice, economice, de comunicare etc. ci doar vreau sa atrag atentia cum pot (in special mie) de aceasta problema acuta. Pierderea principiilor, valorilor, radacinilor, conturata si de o slaba educatie duce la un individ lipsit de personalitate ce poate fi manipulat usor. Chiar daca educatia exista, ea trebuie sa fie una bazata pe spirit de cunoastere si cercetare si nu pe unul de a inghiti pentru a reusi.

Am sa ma opresc, tinand cont de sfaturile de nu plictisi cu articole lungi, dar sa stiti ca acestei probleme ar trebui sa i se aloce o importanta deosebita.

Momentele de levitatie

2007-09-27T02:26:00.000+03:00

Este uneori extrem de curios cu un om poate levita fara sa se desprinda de la sol. De obicei aceste momente se intampla cu o intensitate atat de mare incat ti se pare ca ai descoperit ce este cu adevarat important.

Stand aruncat pe geamul balconului am fost patruns fara sa imi dau seama de o relaxare si detasare de exterior traind prin intermediul exteriorului. Nu vreau sa cad in penibil si melancolism, dar am vazut foarte clar cum se miscau norii pe cer, desi am un spatiu de vizionare foarte mic, am simtit linistea serii, am… levitat. Dupa ce mi-am revenit mi-am adus aminte de reclama (id) de la Discovery in care o persoana se opreste intr-o gara aglomerata pentru a privi un melc. Mi-am mai adus aminte apoi ca de curand am simtit pulsul orasului traversand podul Grant; ca atunci cand eram mic si reuseam sa invat un lucru bine pentru la scoala si eram recompensat pe masura exaltam in drumul spre casa; ca privind un serial banal in aparenta ( Friends) am inteles mesajul atat de simplu, dar complex al prieteniilor. Deasemenea am inteles privirea mamei atunci cand se uita la mine si la fratele meu cand aranjam pomul de Craciun. Aceste momente sunt unice si de neinlocuit si reprezinta acele amintiri ale sufletului. Niste amintiri atat de intime incat nu le poti transmite decat prin niste sentimente extrem de puternice.

Aprinzand o noua tigara mi-am adus aminte de un film in care actorul principal iese pe strada dupa o cearta cu iubita sa. Realitatea incepe sa se dilate si sa ii arate exact motivul pentru care el este mai mult decat materie . Regizorul reda perfect acest moment in cadre de a dreptul exceptionale. Simt si acum acea senzatie si pot spune ca simteam ca eu sunt in acel film, ca eu am iesit in acea strada, ca eu vedeam vanzatorii de fructe si copii, ca eu am inteles destinul.

Nu pot descrie aceste momente de levitatie cum nici un pictor nu isi poate comenta integral tablourile, cum nici un poet nu isi intelege profunzimea anumitor ganduri ce razbat din amestecul de litere. Acest sentiment face parte din capacitatea creierului nostru de a opri timpul si a comprima trecutul in sentimente si mai apoi sa le transmita prin intermediul chimiei in corp.

Cei care reusesc sa transmita cursului ulterior al vieti lor cat mai mult din aceste trairi ii veti vedea ca fiind acei oameni zambitori, acei oameni impacati, acei oameni ce uneori ii invidiezi sau ii admiri. Am sa ma uit mai des la oamenii din jurul meu sa vad daca au asemenea trairi, iar daca nu o sa incep sa imi pun anumite intrebari.

Voi lasa mometele de levitatie in care intelegi aspectele negative ale vietii sa fie analizate de altcineva. Vreau sa vad lucrurile bune ca mai apoi sa pot intelege rautatea, desi aceasta este tot timpul langa mine si ma testeaza.

Milioane de oameni pe strada si pub

2007-09-26T00:40:00.000+03:00

Pornesc acest articol de la doua idei :

Campania Apa Nova – De ce iubim Bucurestiul
Sarbatorile de iarna- melodia Nicolei – Iarna (Milioane)

Urmatorul pas este ora 6.30 p.m. cand orasul este blocat de traficul infernal catre casa a fiecarui individ. Fiecare razbate cum poate : metrou, troleu, autobuz, tramvai, maxi taxi, masina personala, scouter, bicicleta sau pe jos. Afara incepe sa ninga, dar este ud pe jos si tot orasul se blogheaza de nebunia traficului.

Ce leaga tot acest ansamblu de mijloace de transport, ce diferentiaza categoriile sociale, este aglomeratia! Aglomeratia unui oras ce traieste, ce are un ritm, un puls pe care il simti numai daca te detasezi de cotidianul zilei si privesti aceasta frumoasa nebunie. Acest peisaj al intersectiilor blocate, al scarilor rulante pline, al adaposturilor de statii supra aglomerate, al trotuarilor pline creaza imaginea unui furnicar in care fiecare isi cauta linistea. Acest ritm ne tine uniti si ne da dependenta de acest oras nebun de frumos pe care il apostrofam la fiecare pas.

De ce iubim Bucurestiul? Pentru ca ne da sanse, pentru ca ne aduce aminte de anumite stari, pentru ca aici traim, pentru ca …Campania Apa nova este una ce nu puncteaza la realism, ci in latura sensibil penibila.

Melodia Nicolei reflecta Craciunul agitat tipic de globalizare, care fara sa vrem trebuie sa recunoastem ca ne prinde, ne place si il imbratisam, ca dupa aceea sa ne retragem cu familia in traditiile populare sau nu. Linia melodica si vocea merg perfect pentru a atinge imaginea dorita.

Regia acestui eveniment stradal trebuie sa fie una realista si nu trebuie cazut in exagerari balcanice, dar nici in sentimentalisme exagerate. Strada trebuie vazuta ca o reflectie a societatii si in final a consumatorilor. Incercari au existat dar la nivelul de secvente simple ce nu priveau starada in ansamblu si apoi sa diferentieze individul.

Ce fac toti pe drumul spre casa ?!?!?!?! : Vorbesc la telefon ! Asculta muzica !
Ce pot vorbi la telefon??!?! Ce pot asculta la radio ?!?!?
Mintea trebuie sa lucreze pentru ca in functie de produs se gaseste in acest vacarm stradal un mesaj….

PS: Varianta ampla regizata se serveste in particular…..regula blogului este sa scriem maxim o pagina in word ( sau nu :) ).

Pasiunea Steaua si circul actual al produsului Jiji

2007-09-20T02:43:00.000+03:00

Vreau sa ma ridic si sa lovesc in acest individ comic al peisajului valah ce il meritam pe deplin datorita goanei noastre nebune de faima si prostie mediatica. Acesta este Gigi Becali care prin calitatile sale oratorice demne de noroaiele mahalalei Bucurestiului evului mediu ne serveste circ. Acest produs al unor oameni distinsi prin acuratetea de a ghici ce isi doresc romanii. Ei au creat acest produs de media ce apartine nu realului, ci imaginarului compus din calupuri. Nu voi continua sa analizez acest produs numit simplu Jiji, ci sa denunt ceea ce el a distrus in sanul traditiei si patimei steliste.

Precum un milionar de carton autentic el si-a tras cea mai frumoasa bijuterie sportiva de club a Romaniei pentru a castiga capitalul politic de partid de nisa ce va fi folosit ca sursa de santaj in politica romaneasca. Planul a inceput odata cu retragerea altui milionar, dar unul pasionat, Viorel Paunescu. Acest Jiji a distrus pe rand tot ce a putut in cadrul acestei echipe. A indepartat oameni adevarati din galerie, jucatori de traditie si valoare, conducatori eficienti. Pentru a-si castiga popularitatea initiala el a fost numit salvarea Stelei, folosindu-se de doua canale bine platite : Media Pro ce l-a promovat si Nea Piti ce i-a facut echipa pe bani putini. Acest produs a folosit tehnici specifice tiganesti pentru a atrage atentia si a murdari emblema Stelei. A investit putin in club, dar a aruncat cu bani la vederea camerelor pe multime. Toate scenariile au fost anuntate din start de renumiti gazetari, dar romanului ii placea si se vedea, prin acest Jiji, pe el aruncand, facand si realizand. I s-au iertat pacate capitale in religia ortodoxa lui Jiji pentru ca el era era exact asa cum gandeau romanii. Lunga perioada fara a lua campionatul l-au facut pe Jiji sa devina puternic tocmai prin ambitia cu care se lupta pentru mediatizare. Steaua nu producea, dar nici nu isi vindea tara. Poate a fost momentul in care grupul de specialisti a considerat ca trebuie sa se intample ceva. Acest lucru s-a realizat prin pregatirea aderarii Romaniei la UE. Echipa Steaua este din acest moment arbitrata corect in Europa si ii sunt acordate sanse corecte la tragerele la sorti. Acest moment este culminat in apogeul lui Jiji. Bineinteles ca Steaua il rateaza datorita inconsistentei lotului si diferentei calitatii jocului echipei. Aceasta crestere mediatica incepe sa fie una treptata ca si interesele de aderare. Se atinge cupa Uefa unde Steaua se intrece pe sine si intrece chiar planul stabilit. Aici participa si surpriza Rapid ce amplifica efectul dorit in imaginea Romaniei in masa credula si needucata a Europei. Finalul de linie nu mai poate fi oprit si totul este lasat la voia sortii dupa o mica confruntare directa. Steaua pica testul imputinduse de la cap ca toata istoria care ne-a urmarit secole.Jiji in acest timp devine salvatorul. Incepe sa atinga latura ortodoxa a natiei si isi intareste aura de miliardar al poporului ce are realizari fantasmagorice pentru natia romana. Spiritul stelist devine unul de masa si fals. Lumea se pierde in rezultate si tipa pentru Steaua din dorinta de a sarbatori o relizare a circului de stat si nu a echipei iubite. ( In timp ce scriam a intrat dintr-o lista de 5000 de piese adevaratul imn recent al spiritului stelist – Bere Gratis). Ce urmeaza este un penibil spectacol de afiliere a Stelei ca ruda saraca la masa bogatilor europeni. Steaua prin performantele ei a apropiat doua lumi vecine uitate de timp, dar in acelasi timp a umilit spirirtul romanului ca individ. Acest Jiji nu numai ca a devenit un pilon fals al Stelei, ci a devenit si un mit politic “salvator”. Este uimitor cum niste oameni cu adevarat inteligenti, recunosc, au speculat patima si pasiunea acestor suporteri stelisti pentru a promova un produs politic si o mica unire culturala cu Europa. Dar sa stiti ca lucrurile nu vor ramane asa si Steaua va trebui sa devina si un bussiness autentic si nu o tribuna si acest lucru nu este departe. Vom putea atunci sa redevenim niste suporteri ca pana in ’98, dar va trebui sa vedem nuanta de iubire. Ce ne ramane din aceasta pasiune este amintirea unor momente placute in bunul mers al istoriei deja stabilit de unii ce nu vor cunoaste niciodata ce inseamna sa te bucuri si sa plangi intr-o peluza sau in fata televizorului.

Pentru momentul prezent mi-as dori ca Jiji sa plece, Hagi sa isi dea demisia din functia de antrenor si sa preia sectia de juniori. Mutarile urmatoare ar fi :

-Steaua este vanduta suporterilor si acestia devin actionari
-Steaua este listata la bursa pentru a ii creste valoarea dupa cumpararea de catre suporteri
-actionari cu procente de maxim 15% -20 % vor fi si doua fonduri de investitie private romanesti sau consortii.
-Stadionul Steaua va fi daruit gratuit viitoarei echipe Steaua de catre ministerul Apararii, la fel si toata baza sportiva si celelalte facilitati
-Staful tehnic de la copii si juniori va fi integral compus din foste glorii ale Stelei.
-Presedintele va fi ales prin vot de catre actionari
-Antrenor va fi adus un tehnician foarte bun si scump si va fi lasat in functie minim 2 ani.
-Lotul de jucatori va fi omogenizat si vor fi adusi numai jucatori de valoare pe sume mici
-Vor fi promovati toti tinerii din cadrul clubului
-vor fi adusi copii si juniori din tara si afara tarii
-Baza de selectie la juniori va fi largita prin campanii in scoli
-Sponsorii vor fi atrasi pentru a plati aceasta inrolare de copii si juniori
-Steaua va fi folosit ca un brand si valorificat ca atare
-Va fi promovata vanzarea tricourilor cu emblema clubului prin mesaje specifice
-Vor fi promovate canale de media platite direct catre Steaua de catre consumator
-Impreuna cu sponsorii vor fi realizate campanii in tara pentru a realiza fan cluburi puternice si pentru ca acestea sa aduca bani in club indirect ( ex: centrul orasului X va fi invadat de bere si un ecran gigantic pentru ca suporteri sa se intalneasca si sa vada meciul din deplasare sau chiar de pe teren propriu al Stelei)
-Imaginea Stelei va fi negociata direct de club pentru drepturile tv
-Steaua isi poate spori ulterior capitalul prin noi contributii ale suporterilor actionari
-Abonamentele vor fi cumparate in numar de minim 20.000 de exemplare de catre suporteri

Lista poate continua destul de mult. Voi fi insa acuzat ca si asa pasiunea nu va mai fi ca inainte. Sunt de acord, dar bussinessul ne va obliga, la fel ca si globalizarea sa gasim solutii. Si prin aceasta solutie putem sa devenim fara sa ne dam seama pana la un nivel destul de umani in pasiunea noastra amestecata cu banii. Chiar daca dreptul de vot in club va fi unul simbolic el va face sa dispara ipocrizia pe fata a conducatorului si cei ce vor conduce vor fi oameni de valoare incontestabila in fata mediei. Luptati-va pentru pasiune, dar nu prin mitinguri si lupte, ci prin inteligenta si puterea economica a celor mici si multi.

Primul pas ar fi ca toti suporterii Stelei ( sau cel putin inima suporterilor stelisti) sa cumpere bilete pentru meciul cu Arsenal si sa stea in fata stadionului in timpul meciului si sa cante revendicand ca vor sa cumpere echipa. Sa continue asa pana nimeni nu va mai fi in stadion la meciurile urmatoare si toti vor fi pe Bulevardul Ghencea asteptand sa plece Jiji. Nu vor fi lupte cu jandarmii sau politistii pentru a se putea atrage toate categoriile de varste ale suporterilor si astfel va fi imposibil distorsionarea mediatica folosind cuvintele huligani. Inainte de meciul cu Arsenal se va negocia cu Jandarmeria pentru un spatiu delimitat pe domeniul public pentru a nu exista conflicte de natura sa distruga imaginea manifestarii.

Sunt un suporter stelist cu inima ros albastra ce nu poate sa se duca in momentul acesta pe stadion din cauza acestor paraziti ai tranzitiei miliardarilor. Salvati-ma si impreuna sa ne salvam !

Povestea ce nu o gasesc !

2007-09-12T02:22:00.000+03:00

Astazi am avut un ciudat sentiment de ineficenta. Mi-am dat seama ca nu sunt nici macar o nota de subsol intr-o poveste. Sunt doar un sterotip ce nu se incadreaza in peisaj, ce nu isi gaseste directia si ritmul. Aceasta porneste de obicei dintr-o neadaptare la conditiile societatii, dar eu sunt perfect adaptat. Raspunsul pe care l-am cautat era pe aproape, insa extrem de departe pentru mine. Poate nu sunt adaptat lumii in care vreau sa convietuiesc si sa ma dezvolt ? Recapituland mi-am dat seama ca dintotdeuna mi-au placut altfel de povesti. Si observ ca in acest moment sunt un personaj ce nu isi gaseste povestea si care prefera sa stea langa decorurile marilor scene si sa priveasca sperand ca acum va gasi ce isi doreste. Neimplicarea te face sa devii un capos critic ce nu simte la fel ca actorul, ce nu traieste, ci doar analizeaza trairile. Atunci cum te poti implica in povestea dorita daca asta iti doresti cu adevarat, si mai ales cum o gasesti !? La aceasta intrebare nu este bine sa raspunzi, ci este bine ca peste multi ani sa te intorci in timp si sa razi de cuvintele spuse acum cu un zambet ironic si sa spui : “ Timpul nu te asteapta pe tine sa decizi, asa ca aruncate cu capul inainte si traieste”. Fiind un critic acut v-as spune sa nu va aruncati cu capul inainte, sa fiti precauti, sa va luati masuri de protectie, dar nu cred ca sunt un sfatuitor bun nici pentru mine, asa ca hotarati-va si intrati in poveste.
Scriind aceste randuri imi dau sema ca fac parte dintr-un epilog si sper sa avansez si totul sa nu ramana la stadiul de roman nereusit.

In cautarea zambetului (1)

2007-09-04T00:36:00.000+03:00

Stand aruncat in scaunul din fata calculatorului, ascultand o muzica superba si fiind inconjurat de fumul gros, dar totusi patrunzand cu ochii monitorul, incerc sa imi gasesc momentul de liniste pentru a scrie in continuare un articol. Analizez ca un bun strateg in ce directie sa scriu, ce ar atrage interesul, ce ar placea, ce ar…., dar oare caut in directia buna? Nu incerc sa scriu despre ce imi place, despre ce vreau, ce eu doresc sa dezvolt in interiorul meu? Se pare ca inaintand si punand cuvintele pe aceasta foaie virtuala imi regasesc o parte din mine, pierduta in praful cotidian al lumii metropolei.

Subiectul care mie mi-a placut intotdeauna a fost zambetul. Sunt fascinat de acesta de foarte mic copil. Prin zambet vad definitia clara a unei trairi frumoase, sincere nevinovate si pure. Poate par naiv si simplist, dar asa imi place sa cred. Imi place o femeie care zambeste in zece mii de feluri si care ma face sa ma simt in aceleasi zece mii de feluri. Imi plac zambetele de bucurie ale copiilor ce se joaca pe alea blocului. Imi plac zambetele parintilor in fata unui copil ce face primii pasi sau se duce pentru prima oara la scoala. Imi plac zambetele prietenilor cand ii ajuti sau te ajuta, cand va bucurati impreuna. Imi plac zambetele…

Prin zambet vad o exteriorizare a fericirii, o extensie a luminii ochilor, o metafora a frumosului. Nu vreau sa vad zambete urate, viclene, sterse, vreau zambete de fericire. Zambetul in forma sa ludica o vedem la un nou nascut atunci cand se uita cu acei ochi mici la noi si ne mangaie cu degetele lui fine. Zambetul il vezi intiparit ca o amintire a primului sarut. Zambetul este pur si in jurul sau conturezi imaginea fericirii, imaginea unei trairi profunde, sublime si intense. Declansarea sa este o reactie la sentimentul placut ce se dezvolta in interiorul nostru. Nu veti vedea niciodata oameni care sa zambeasca daca nu au trait o poveste frumoasa, poate doar isi vor increti muschii fetei si vor privi in gol adanc, in timp ce ochii lor vor hipnotiza spatiul.
Zambiti si bucurativa de zambete. Voi continua acest articol cu urmatoarea ocazie, dar deocamdata incerc sa ma limitez la un format cat mai scurt. Se pare insa ca nu reusesc sa fac fata propriilor mele reguli, dar zambesc. :)

LOVE ACTUALLY

2007-09-03T18:09:00.001+03:00

“De cate ori ma gandesc la starea lumii de azi, ma gandesc la portile de sosire de pe aeroportul Heathrow. În general se spune ca traim într-o lume de ura si lacomie, dar eu nu vad doar atat. Mie mi se pare ca dragostea este peste tot. Nu este intotdeauna recunoscuta sau facuta publica, dar ea exista. Parintii cu fii si fiicele, sotii cu sotiile, prieteni, prietene… vechi amici. Cand avioanele au lovit cele doua turnuri, nici un apel de la cei de la bord nu a fost de ura sau razbunare, erau toate mesaje de dragoste. Daca vei cauta, presimt ca vei gasi ca: DRAGOSTEA E PESTE TOT. PUR SI SIMPLU DRAGOSTE “

Acesta este textul de inceput al filmului LOVE ACTUALLY. Cred ca as putea rezuma totul la priviti acest film, deoarece orice as spune eu ar fi doar o infima parte din ceea ce reflecta el. Scriind aceste randuri observ ca nu mai am cuvinte dupa vizionarea lui, ci doar sentimente. Niste sentimente extraordinare ce cauta sa fie reflectate pe fetele oamenilor. Simplitatea mesajului ne poate duce in directia ca este un film de duzina, de care nu am auzit, caruia nu i s-a facut reclama etc. si alte motive pentru care refuzam calitatea si frumosul. Dar oare mesajul de mai sus este unul simplu, este unul banal si de luat in ras ? Eu l-as lua in ras, dar intr-un ras frumos, isteric pe care as vrea sa il impart tuturor sa fie mai buni, l-as considera simplu, deoarece ce poate fi mai simplu pentru fericire decat dragostea. Acest sentiment uitat in criza de timp, bani si spatiu ne face uneori sa exaltam in mijlocul unei strazi pline, sa dam muzica mai tare la stop si sa cantam, sa ne sunam toti cunoscuti si sa ii salutam, sa ne sarutam iubitele sau iubitii dimineata, sa… Efectul de catarsis este unul puternic in acest film si are menirea sa te faca sa te intorci la lucrurile bune, lucrurile care stau la baza relatiilor dintre oameni.

Sunt prezentate mai multe povesti in paralel, insa in fiecare vei gasi dragoste, pentru ca ea este peste tot. Viziunea de inceput mi s-a parut credula, dar intr-o secunda am fost atat de miscat de ipocrizia mea incat am cazut in plasa frumos lucrata a acestui film.
Multi prieteni vor spune ca acesta este un film siropos si mai bine vedem ceva inteligent, horror, comedie etc. Eu va spun insa sa vedeti partea de introducere a acestui film, cu lumina stinsa, relaxati in pat si sa uitati de toate problemele. Dureaza exact un minut, un minut in care veti intelege poate mai mult decat ati inteles pana atunci.

Viziunea acestui regizor, Richard Curtis, este extraordinar de simpla si in acelasi timp pusa pe un pedestal grandios. Filmul este foarte atent lucrat si nu scapa nimic ochiului regizoral. Actorii sunt multi si cunoscuti si joaca genial, pentru ca un asemenea subiect si o asemenea companie te impinge sa fii cel mai bun. Daca ar fi sa dau o nota i-as da zece si intradevar este o nota subiectiva. Dar daca toti care il privesc i-ar da un zece subiectiv, oare nu ar deveni un zece obiectiv si lumea ar mai inainta un pas inainte.

Incerc sa ma opresc, dar nu pot stiind ca nu ma pot ridica la nivelul acestui film si de aceea inchei brusc si va spun : Dragostea este peste tot, trebuie doar sa o identificati si sa o aplaudati.

Fan Fest Rosia Montana un esec reusit

2007-08-31T17:12:00.001+03:00

Din titlu am afirmat ca Fan Fest de la Rosia Montana mi s-a parut a fi un esec reusit. Reusitele se trag din activitatea de comunicare a mesajului si semiconstientizarea lui la nivelul comunitatii nationale, iar esecul este evidentiat de manifestarea in sine. Chiar daca cele doua sunt mai mult sau mai putin dependente, important este ca s-a reusit crearea unui curent de opinie national ce poate face presa sa tapeteze subiectul pentru ca masele sa influenteze decizia. Rosia Montana este un subiect de referinta si de scandal, astfel ca el este facil individului mediu in a-l judeca, iar politicianului ii este greu sa actioneze in directia pecuniara si facila. O campanie de articole in presa in momentul deciziei finale, cat si o manifestare simbolica pot aduce procente politice unei tabere, ceea ce inseamna interes sporit pentru aceasta problema. Cum natia este una condusa de ideea "raul, ramul, saracia, neamul" ( doar la suprafata spoita a caracterului) putem spune ca cei de la Gabriel trebuie sa investeasca foarte mult in PR si publicitate pentru a inocula propriile conceptii populatiei, pe toate canalele de comunicare. Razboiul declarat devine astfel unul de imagine. Oare cine va rezista si va penetra mai mult subconstientul individului ce nu stie ca are dreptul sa ceara explicatii politicianului pe care il alege pentru deciziile sale ?

Jurnal de aur

Drumul pana la Rosia Montana a fost excelent tinand cont ca a durat aproximativ opt ore. Chiar in finalul acestuia unul din localnicii din Rosia Montana a vrut sa isi dea putin in petec si sa ma avertizeze de cele doua categorii de oameni ( diferiti numeric ) de aici. Costul transportului Alba-Iulia- Rosia Montana ( 70/80 km) a fost aproape identic cu cel din Rosia Montana vale pana in deal ( 2/3 km). Necunoscatori fiind si foarte dornici sa ajungem am cazut in plasa voit . A urmat o mica catarare pana pe platoul unde avea loc manifestarea. Ar trebui sa punctez ca acel sofer nu ne-a precizat ca ne poate duce pana pe platou cu masina. Drumul era destul de accidentat pana acolo si oricum tot atat de multi bani ne-ar fi cerut. Sau cine stie ?

Cortul l-am instalat langa un grup de punkeri, deoarece acolo erau pozitionati amicii nostrii. Cum era normal acest grup a observat tigarile si bautura ce o aveam si au venit intr-un cor de mila si dezgust sa cerseasca. Il numesc cersit de la inceput, deoarece am mai avut ocazia sa cunosc acest simt civic de consum la comun. Nu ii puteai refuza, deoarece erai catalogat drept agresiv daca aveai pachetul de tigari in mana si spuneai ca nu ai. Automat deveneai inamic, iar pe platou erai depasit numeric si incitat la un conflict. Erai astfel obligat sa imparti ca un bun cetatean toate bunurile sau sa nu le tii la vedere si sa raspunzi elegant ca nu ai. Debutul pe platou a fost insa in spiritul "libertin" pe care il mai cunoscusem si cu alte ocazii. Odata instalati am cutreierat platoul ce se parea ca ascunde multe evenimente si oportunitati nebanuite. Perspectiva de corturi rasfirate in aerul curat al muntelui imi dadea un tonus vitalizant. In acelasi timp nu eram un sihastru, un explorator de taramuri virgine, ci un simplu turist ce facea parte dintr-un grup ce credeam eu a fi civilizat. Ideile erau reconfortante, simple si iti ofereau o stare de pace sufleteasca. Am continuat vizita la corturile tematice, care spre surprinderea mea am descoperit a fi foarte putine, slab dotate, dar insufletite de oamenii pasionati. Am degustat acest tur in mai putin de 15 minute si inca am fost extrem de atent si interesat. Am remarcat turul ce se organiza in zona satului si adiacenta acestuia si cortul de proiectii tematice ( ce avea un program fix). Zona destinata serviciilor de consum mi s-a parut putin cam precara, dar afland ca majoritatea sunt mici intreprinzatori localnici nu m-a mai interesat. Cadrul general incepe insa sa reflecte atitudinea oamenilor si motivul pentru care au venit la Rosia Montana. Aceasta era distractia, ce insuma pentru acea masa de oameni : bautura, droguri, muzica (punk, rock hard..si alte raguseli ale organelor cantatoare), sex. Incep sa remarc ca pana la urma nu este cum ma asteptam eu sa fie la Rosia Montana, ci poate doar o extensie de Stuff Stock sau alt eveniment apropiat muzical. Sa nu intelegeti ca nu imi plac aceste genuri muzicale, dar insa nu as dezvolta un stil de viata pentru ele. Prefer varfurile de gen fara a atinge undergroundul, poate din ideea ca sunt lucruri mult mai frumoase muzical ca aceste grohaituri ce unii spun ca ascund cuvinte mari. Poate sunt putin radical si nu respect dreptul omului la libertate si manifestare, dar daca libertatea este interpretata astfel ma inclin si ma mut mai departe de unde arunc cu sageti de civilizatie. Oricum este o alta discutie ce o voi dezvolta ulterior.

In timp ce am mancat si baut am stat langa un taraf local improvizat. A fost extrem de interesant si placut chiar daca nu erau niste artisti populari foarte buni. Am remarcat insa ca nu sunt niste Morometi autentici si dupa cum s-a dovedit ulterior si-au dat in petec imbatandu-se si devenind niste livizi cantareti de gura minei ce asteapta pe marele conducator.Un alt aspect al acestui kitch a fost cearta unor punkeri la nu mai putin de trei pasi de unde senatorii PRM mancau si beau ascultand melodiile traditionale ale tarafului furibund si alcoolizat, iar jandarmii si bodyguarzii supravegheau zona "atent". Intr-un final au fost acoperiti de un fum gros de mici, udati cu bere si concertul grotesc de pe scena a inceput. Aceasta este Romania pe care multi am vazut-o in aceasta lunga perioada de transformare sociala si economica.

Am descoperit si cortul care pentru mine a fost locul cel mai placut din acea zona. Era un cort cultural in care aveau loc prezentari de teatru, discutii libere si noaptea un mic party. Cateva din piesele de teatru mi-au placut foarte mult, pe unele le revazusem, iar la altele am asistat atras de piesa urmatoare. Nu vreau insa sa ma leg de calitatea pieselor, ci de calitatea oamenilor ce vizionau aceste piese. Atrasi de asa zisul vulgar titlu al piesei "Monoloagele vaginului" cortul spre surprinderea mea a fost umplut la refuz. Simplitatea gandirii indivizilor, accentuata de motivul participarii au transformat aceasta piesa intr-"o discutie libera" cu artista de pe scena. Pot remarca aceste obscenitati intelectuale prin grohaituri, rasete idioate, interjectii de cartier, limbaj vulgar s.a. Raspunsul actritei a fost unul inteligent initial, prin replici din piesa ce se potriveau perfect, urmat de oprirea piesei si scoaterea din sala a indivizilor respectivi. Intr-un cor de aplauze fortat, fiecare a batut din palme, desi gandea aceleasi lucruri. Acelasi lucru a continuat, faza s-a repetat si piesa a curs pana la sfarsit, nu din respect, ci din frica de a nu fi umilit in acest mod si dat afara. Am discutat cu un individ ce a fost dat afara si acesta mi-a raspuns ca actrita scotea "niste dume prea tari" ca sa nu comenteze si sa rada. Cu aceeasi sinceritate va spun ca am auzit si oameni ce au iesit punandu-si semne de intrebare legate de aceasta piesa, care li s-a parut exceptionala, inedita, controversata etc. Pentru ceilalti vreau sa transmit urmatorul mesaj : mergeti mai departe si aruncati cu sageti de ce gen vreti voi daca nu va place, dar macar nu ocupati locul daca stiti ca nu trebuie sa fiti acolo.

O alta piesa dupa care pot spune ca sunt infierbantat a fost cea a domnisoarei Anne Marie Paraschivescu. Aceasta a facut fata cu succes asaltului succesiv al mai multor grupuri de oameni, ma scuzati asa zis oameni, deoarece un om este acela ce detine un creier si mai si gandeste cu el. Cortul nu era ocupat nici in proportie de 15%, problemele tehnice au oprit piesa de cateva ori, iar grupurile parca participau la un meci de fotbal in galerie ( si sa ma credeti ca acolo oameni sunt mai civilizati), asa ca am avut parte de un final extraordinar venit din partea lui Anne Marie. A stat intr-o cada foarte mica pentru a asculta "muzica" , nemiscata, in timp ce spectatorii continuau freamatul injuriilor. Finalul a creat cel mai placut,mai rafinat, mai exaltant si mai adanc discurs legat de acest festival : datoria morala si respectul fata de oameni. Eu nu pot reproduce nici in zece volume de proza adancimea si crezul acelor cuvinte ce ne-au facut pe unii sa ne detasam de acel loc, sa il privim de sus fara prejudecati, ca mai apoi sa luam decizia umana si nu cea distructiva asupra viitorului. As completa prin a spune ca toti traim zi de zi ca acel sat din Rosia Montana. Suntem plini de "aur" si ne distrugem conditia umana pentru a da de el , cand de fapt a fost tot timpul in fata noastra intr-o puritate divina. Confuzia fericirii este data de amestecul "aurului" sub diverse forme in ecuatia vietii. Raspunsul pentru a afla de ce ai venit in Rosia Monatana este pana la urma unul de a-ti da seama ce vrei sa faci,cum sa o faci si mai ales sa decizi.

As continua prin a felicita toti voluntarii si a le spune ca ii inteleg si ii stimez, insa nu pot trece cu vederea un aspect socant. Un grup de voluntare mai putin active decat ceilalti, venite din constiinta interioara, dar avand si un avant de distractie, au fost lipsite de mancare in fata cazanului comun fiind cu farfuria in mana. Decizia a venit pe un fond de oboseala la finalul manifestatiei cand toti turistii erau plecati, pe o frustrare generala ca aceste voluntare nu au muncit, insa nici o explicatie din lume nu ajuta atunci cand iti formezi singur echipa. Un simplu instrument de comanda ar fi fost limitarea responsabilitatilor sau sa le spui ca nu mai sunt voluntare. Argumentele organizatorilor le-am inteles ( care deasemenea au fost extrem de amabili sa isi ceara scuze si sa se justifice timp de o ora), dar dupa cum am spus au actionat prost de la inceput si au culminat cu o fraza celebra in lagare de munca, ce nu are nici o legatura cu ideea evenimentului.

Finalul m-a surprins admirand peisajele superbe ale zonei intr-o liniste patriarhala. Suprapusa acestei stari s-au conturat povestile celor ce au facut agroturism in zona povestind de bunatatea oamenilor. Aceasta am remarcat-o si eu, dar la o scara numerica mai mica, deoarece nu am plecat foarte mult de pe platou. Aceasta regiune merita o sansa, la fel ca multe altele din aceasta tara, dar decizia apartine oamenilor ce trebuie sa aleaga aurul pecuniar sau aurul uman ce va da satisfactie in toate planurile. O decizie pe care deasemenea o avem fiecare de luat in fiecare moment, in fiecare zi a existentei noastre.

Dedic acest articol lui Anne Marie
"Singura muzica pe care am auzit-o la Rosia Montana !"

O LUPTA A DESTINELOR

2007-08-09T01:44:00.000+03:00

"Rasfoind" filmulete celebre din arhiva Youtube m-am oprit asupra cursei din 1992 de Formula 1 de la Monaco in care protagonistii finalului au fost Ayrton Senna si Nigel Mansell, doi piloti geniali. Sincer am tremurat de emotie si parca eram la boxele echipei lui Nigel Mansell ( favoritul meu) uitandu-ma pe un ecran mic si asteptand minunea. Va spun sincer ca eram acolo si traiam la maxim aceasta senzatie extraordinara. Nu simteam cum trece timpul. Acesta se dilatase si imi ramaneau intiparite in cap doar imaginea celor doi bolizi si a pilotilor ce mergeau fara greseala. Speram ca Nigel sa treaca, sa faca o manevra ce nu apartine realitatii si sa il lase pe Senna in spate. La fiecare sicana si linie dreapta speram ca acum va fi momentul, ca acum se va intampla. Este chiar in spatele lui, la 10 centimetri si are putin spatiu, se poate...acum...acum....Eram constient in toata inconstieta ca in fata lui Senna la Monaco, un circuit imposibil de depasit, se va intampla totusi minunea. Timpul zboara si ma trezesc in ultimul tur. Picioarele mi s-au inmuiat, mainile imi tremura,dar nu le simt. Senzatiile sunt confuze si parca nu vad un monitor, ci chiar fundul masinii lui Senna. Sunt eu in masina lui Nigel si incerc sa gasesc un spatiu sa depasesc. Trec prin tunel si pedala devine una cu podeaua. Il vad pe Senna. Sunt mai rapid cu o fractiune de secunda decat el. Iesim din tunel si urmeaza sicanele si totusi nu gasesc acul de par necesar pentru a trece. Este ultima sicana stiu ca urmeaza finishul si accelerez, dar Senna ma blocheaza. Incerc stanga , dreapta....nu am pe unde...dar stiu ca se poate. Cu ultima rabufnire fortez motorul, venele imi pulseaza, picioarele sunt una cu pedalele, dar se vede linia, se vede steagul....pot...dar totul se termina. Imi felicit concurentul si spun :" Intradevar un om peste oameni, un semizeu." Felicitari Nigel Mansell un om care s-a luptat cu destinul, iar destinul i-a harazit cele mai grele incercari. Nigel pentru mine vei ramane cel mai bun chiar daca nu ai fost un semizeu. Ma inclin!

MUZICA SI RITMUL PROPRIU

2007-08-08T15:38:00.000+03:00

Traim intr-o lume cu un ritm muzical propriu. Muzica este un refugiu pentru fiecare si se manifesta peste tot in fata noastra. Imi plac oamenii care se refugiaza dimineata in drumul lor spre munca intr-un univers muzical. Cum ai intrat la metrou este imposibil sa nu vezi persoane cu casti la urechi. Fiecare isi induce o stare de relaxare pentru a ajunge la munca, altii vor sa se trezesca, altii sa nu auda "haosul" din jurul lor si multe alte motive. La inceput au fost tineri, acum "miscarea" se extinde catre toate categoriile de varsta. Sunt frumosi cei de la semafor. Imposibil sa nu fi vazut o femeie draguta (care probabil crezi tu ca lucreaza la banca sau in publicitate), eleganta si intr-o masina ce i se potrivea perfect ascultand un ritm care te facea sa fii acolo langa ea si sa ii multumesti ca te-a facut sa zambesti de dimineata. Ajungand la munca incerci sa fixezi pe radioul care iti poate crea starea cea mai buna de a incepe inca o zi. Daca intra o melodie preferata in interiorul tau se declanseaza niste pulsuri chimice inexplicabile si interesante. E frumoasa aceasta stare de a nu ne putea dezlipi de melodiile cu care vrem sa ne exteriorizam starile interioare. Daca vrei sa evadezi intr-un moment maresti volumul pe un ritm alert sau te retragi cu castile tale. Suntem inconjurati de decibeli perceptibili si imperceptibili care daca ar fi masurati ne-am da seama ca pun in miscare aceasta lume obosita de cotidian. In timpul liber exaltarea muzicala este si mai mare. Acum ai ocazia sa te distrezi pe aceasta muzica. Majoritatea distractiilor actuale implica muzica pentru ca este o metoda facila si de succes pentru relaxare. Sunt oameni care invata, muncesc, se distreaza, iubesc pe muzica. Nu vreau sa intru in detalii tehnice legate de gusturi, educatie si alte lucruri ce ne fac sa alegem ritmurile dorite. Vreau sa subliniez ca muzica este peste tot cu noi : pe calculator, in masina, pe player, la radio, la tv, in club, pe telefon etc.
Cel mai mult insa ne ating melodiile ce se potrivesc perfect (cuvant cu cuvant) stari noastre interioare. Aceste melodii ne fac sa exploram taramuri neimaginate si ne induc sentimentele dupa care ne vom ghida actiunile. Femeile sunt percepute ca persoane sensibile ce asculta mult romance in castile lor, barbatii asculta tot , dar nu romance. Se fac categorii de consumatori pe elite, mase, categorii de varsta, sex, nationalitate, rasa, religie, dar nu ma pot abtine sa spun ca portativul sta la baza acestor lectii lirice. Frumos, frumos,frumos ascultati muzica frumoasa, fiti frumosi, simtiti-va frumosi, induceti frumosul, proiectati frumosul. Ma inclin, in timp ce am scris acest articol pe o muzica ce m-a facut sa plutesc peste tastatura.

UN MOMENT DE PLOAIE IN LINISTEA NOPTILOR

2007-08-07T23:15:00.000+03:00

La ora aceasta tarzie in casa mi-am dat seama ca este dificil sa fii burlac. Pana acum parea amuzant, simpatic si chiar dupa cum ne place la toti sa spunem libertin. Se pare ca aceasta seara ploioasa plina de bloguri ma pune pe gand mai mult din perspectiva ca burlacii nu se pot incredinta total unei persoane. Sa ii poata spune tot, sa traiasca ca un tot unitar impreuna, sa se arunce in pat in timp ce isi face unghiutele cu oja, pentru ca maine sa fie frumoasa la munca si sa se simta extraordinar si sa zambeasca. Cred ca aceste lucruri nu le castigi fiind tot timpul singur si in cautari de aventuri. E frumoasa viata de burlac tot timpul cu o noua prietena si poate cu o fosta prietena, tot timpul aglomerat de noi figuri. Sa poti evada fara batai de cap cate zile vrei tu si sa stai singur sa te uiti la meciuri. Sa nu trebuiasca sa fii atent la micile detalii si nebuniile feminine. Cred ca aici este insa problema acestei stari, deoarece aceste mici detalii devin mult prea importante si nu fac parte din insasi lucrurile care iti plac la ea. Sa nu poti sa sorbi din gesturile si nebuniile ei te fac mult mai absent si in final te duc sa cauti perfectiunea, sa cauti femeia perfecta dupa un timpar bine stabilit. Uiti sa iubesti neconditionat si tin sa te preocupe lucrurile artificiale si stereotipale. E frumos sa ai pe cineva sa te inteleaga fara sa te judece si fara sa te faca sa intrii in defensiva sau in construirea unui joc. Oare ajungi la acel stadiu in care nu mai poti fii impresionat decat daca scara valorilor este atat de ridicata incat foarte putine persoane reusesc sa o mai atinga. Pana la urma nu este aceasta o ipocrizie a abordari de burlac. Crearea unor standarde ridicate te inchid intr-o cochilie frumos construita si lustruita cand in realitate ai vrea sa scapi de ea, sa evadezi ca un detinut dintr-o inchisoare in care ai ajuns dintr-un exces de barbatie. Sa fii barbat nu inseamna a avea mai mult control asupra situatie, ci a intelege situatia si a te lasa purtat de ea si sa devii un om mult mai bun si mai fericit. Poate pateticul situatiei este potentat de o lipsa tandra de intelegere si de impartire a unor lucruri pe care nu le poti trai decat daca esti intr-o anumita stare. Aici ai putea la fel de bine sa ajungi in momentul in care anumite persoane te pot duce la inceput in acea stare, ca dupa aceea intr-un interval foarte scurt sa iti dai seama ca a fost doar o proiectie interioara. Aceasta te poate face si mai rece si va mai pune cateva caramizi la zidul chinezesc ce creste in jurul tau. Pe cei care traiesc aceste stari uneori ii numim cu apelative ce tin de domeniul ironicului, iar atunci cand vedem cu adevarat realitatea ii numim norocosi. Sa se rezume tot la noroc sau este pur si simplu educatia pe care noi ne-o impunem in cursul vietii. Inclin sa cred ca fiecare a pierdut cel putin o femeie in viata lui care ar fi putut sa il duca pe niste culmi de fericire nebanuite. Aceste imagini insa au fost spulberate de o ideologie adang intiparita a omului ce trebuie sa experimenteze, sa fie liber sa se poata exprima pe o singura voce si aceea sa fie a lui si numai a lui. Facand un calcul matematic sumar nu stiu daca multi burlaci vor reusi sa atinga ca timp efectiv trait sub acelasi acoperis cu persoanele de gen feminin din viata lor mai mult de o editie de liga campionilor. Comparatia mea este una ce ma face sa ma gandesc la ce vor cu adevarat, la ce au facut si nu in ultimul rand ca s-au ascuns dupa degetele murdare a unei vieti pragmatice si egoiste in care au vrut doar anumite lucruri de la femei. Cum ajungem asa insa este o poveste lunga si uneori ne face sa ne schimbam comportamentul radical. As vrea sa se faca o diferentiere intre o dragoste, relatii de dragoste moderata si relatii patetice de compromis. Dar oare ca burlac pot conchide aceasta idee fara sa ma gandesc ca relatiile sunt de compromis si stereotipale, iar dragostea este o viziune proprie ! ....

UN ARTICOL LIBER inspirat de un amic

2007-08-07T19:22:00.001+03:00

Pornesc aceste randuri de la o idee simpla : De ce oamenii au uitat sa zambeasca din lucruri simple si frumoase lipsite de incultul si uratul societatii in care inca multi traim ?

Daca as putea raspunde la aceasta intrebare cred ca as putea sa gasesc un antidot pentru multi si chiar si pentru mine. Cred ca romanul se indeparteaza de lucrurile care il stimuleaza, il fac sa mearga pe un drum in care intalneste ceea ce ii place. Aceasta are o multitudine de cauze. Inca din scoala generala nu suntem stimulati spre lucruri optionale ce ne pot deschide orizonturi. Copii nu sunt antrenati sa isi gaseasca pasiunile, ci sunt toti educati ca o mare masa si lasati sa isi insuseasca valorile de grup, care in marea majoritate a cazurilor nu sunt decat grupurile facile, grupurile ce iti aduc satisfactie de moment. Cineva m-ar putea contrazice extrem de usor, insa i-as raspunde sa se gandeasca cate lucruri a reusit sa faca din cate si-a propus cu grupul sau.

Odata inaintati pe scara varstei suntem din ce in ce mai putin deschisi, chiar daca in aparenta este invers. Incepem toti sa urmarim realizarea in societate, cresterea valorica, de a spune altii: " Ia uite ce face asta !". O fraza plina de un banal grotesc care nu reflecta decat invidie si daca este gandita si de celalalt narcisism.

As merge mult mai departe si as zice ca intai se cauta satisfactia financiara si apoi descoperirea pe sine. Valorile cu care vom trai in societate se aplica abia atunci cand ni le putem permite. Intervine astfel valoare ca bun economic. Raportand lucrurile ce ne inconjoara la bunuri devenim ostentativi. Prietenii trebuie sa aiba si ei aceleasi bunuri. Fortez si spun ca ne alegem prietenii prin bunurile care le au. Stati ca nu suntem chiar atat de pecuniari! Sunt oameni care au valori stabilite si pastrate in timp, dar oare cati sunt? Interesanta ambiguitatea in care se arunca unii. Oare chiar am atins lucrurile pe care le-am dorit sa le fac prin bani, pentru ca am destule radacini de valoare autentica.As spune ca suntem un mulaj al societatii in care traim si cu cat bunurile ne conduc mai putin cu atat creem o societate mai buna si ne departam de dizgratiosul "milionar de carton". E adevarat ca am inceput sa cumparam carti, sa aruncam hartiile la cos, sa nu ne mai uitam la atat de multe emisiuni "culturiste", dar inainte de ce faceam aceste lucruri?

Oameni care sunt mereu in stadiul de tara in curs de dezvoltare vor fi mereu in curs de culturalizare, educare si atunci ce ne ramane ?! Sa speram ca bunurile pe care acum ni le putem permite vom sti sa le folosim fara sa lasam mare eticheta pe el cu pretul, firma si alte date tehnice de invidie. Nu trebuie invidie si prost gust, imitatie si narcisism, ci altceva, ceva care inca incercam sa descoperim in mahalaua de malluri si biserici a capitalei. Am inceput cu o intrebare si voi incheia cu o alta : Atunci zambetul nostru este unul autentic sau este zambetul unei societati educate sa rada intr-un anumit fel ?

Am descoperit cu stupoare ca ASA ESTE DOMNE

2007-08-06T18:07:00.000+03:00

As dori sa incep prin a spune ca acest este un "avertisment" :)) pentru cei ce obosesc blogul cu idei voalate, discutii banale si atacuri kamikaze.

Cat despre articolul d-lui PLesu, cred ca o sa va schimbati sau macar va veti mai cenzura vocabularul si timpul.

Incerc sa scap din conversatii de cateva cuvine....pe care le-am descoperit a fi nepotrivite...multumesc...

Urmariti Dilema veche pentru ca invatati multe lucruri si nu numai atat...Iar daca treceti pe langa o toneta de ziare cumparati un exemplar din respect.

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=181&cmd=articol&id=6213